apocalipsa

Sfârşitul lumii pare mult mai aproape, în ultimii trei ani fiecare om fiind ameninţat în contextul schimbărilor climatice şi ameninţărilor crescute în domeniul armelor nucleare. Opinia aparţine oamenilor de ştiinţă din spatele conceptului de Ceas al Apocalipsei, un instrument simbolic care măsoară iminenţa unui cataclism planetar.

Potrivit mitologiei nordice, momentul Apocalipsei este mai aproape decât s-ar putea crede, iar sâmbătă, pe 22 februarie, pământul se va despărţi în două şi îi va elibera astfel pe locuitorii Lumii subterane, a cărei zeiţă ar fi temuta Hel.

Dacă pentru unii vestea Apocalipsei de pe 21 decembrie este prilej de măsuri radicale - aprovizionare excesivă cu de toate, de la lumânări până la alimente -, pentru alţii nu este decât un nou prilej de distracţie în cluburi sau în faţa calculatorului.

Ezoterismul, mercantilismul şi turismul marchează deja apropiata încheiere a unui ciclu din calendarul maya, care va fi celebrată în America Centrală şi în Mexic în timpul solstiţiului de iarnă, pe 21 decembrie, în contextul teoriilor hollywoodiene despre sfârşitul lumii, criticate de indigeni.

Un artist a încercat să-şi imagineze cum ar putea arăta lumea după Apocalipsă, viziunea sa plecând de la fotografii reale ale unor oraşe ale lumii.

Data de 21 decembrie 2012 marchează sfârşitul ciclului actual al calendarului solar Maya. Anul acesta va fi ultimul dintr-un ciclu de 5125 de ani - începând din 3114 î.Hr. - şi, în conformitate cu dovezile găsite în inscripţiile maiaşe, aceasta ar însemna o schimbare de epocă pentru umanitate.

Civilizaţia umana a excelat în cultură şi tehnologie, însă istoria a demonstrat deja că ne aflăm, în orice moment, la distanţă de numai o catastrofă naturală pentru a ne putea lua adio de la toate acest lucruri.

Cu 4,5 miliarde de ani în urmă, în locul Pământului şi al Lunii se găsea o planetă tânară şi ostilă vieţii. O coliziune uriaşă cu un obiect de talia lui Marte avea să-i modifice existenţa pentru totdeauna. Cele două corpuri s-au izbit puternic, s-au contopit, iar bucăţi din ele au fost proiectate la sute de mii de kilometri. În următoarele 10 milioane de ani rocile din jurul noului Pământ s-au grupat şi au dat naştere singurului nostru satelit natural. Şi totuşi, cum ar fi fost dacă istoria planetei noastre ar fi luat o cu totul altă turnură?