bizant

Ion Cristoiu: Cînd Bizanţul dă semne de oboseală morală

Sînt pe la jumătate cu Creanga de aur, legendarul roman al lui Mihail Sadoveanu, roman ştiut de mine aproape pe de rost, atît de mult l-am studiat cu creionul în mînă. Fiecare timp al lecturii presupune un cititor determinat de timpul de pînă atunci. Am scris la un moment dat şi chiar am tipărit un eseu […]

Ion Cristoiu: Cînd Naţia se dedulceşte la lux

Pasionant. Pregătesc pentru Suplimentul literar-artistic al cristoiublog.ro eseul Note despre serialul The Last Kingdom. Am văzut serialul în cele patru sezoane ale sale şi am găsit în el suficiente idei pentru a posta pe Diaro note cît să fac din ele ditamai eseul. Acum, aşa cum procedez ori de cîte ori trec pe curat pentru […]

Ion Cristoiu: Cearta dintre cele două Biserici

Aseară, ieşind din Sala 1 a BAR, după ce m-am chinuit, ca de obicei, cu valizele pe treptele scării, mă abordează un tip agitat. După recomandare şi după guler, dibui că e un prelat catolic. După ceremonia de rigoare, desfăşurată, evident, în condiţii de viaţă normală, cînd funcţionează politeţea (îmi imaginez cu greu o discuţie […]

Ion Cristoiu: Iluzia cotropitorului de treabă

Potriveli. Tot mai greu scriu faţă de altădată, cînd eram mai tînăr, notele de noapte pentru întîmplările de peste zi. Poate şi pentru că nu mai dorm la prînz, şi cînd ajung la hotel, seara, chiar dacă aţipesc puţin, îmi lipseşte forţa de altădată. Poate şi pentru că, spre deosebire de altădată, însemnările de noapte […]

Ion Cristoiu: Ne-au lăsat turcii altceva decît zicale gen, Bre, eşti turc, nu înţelegi?

Fascinaţia personajului negativ. Nu ştiu cum am ajuns să discut cu Nicolae Iliescu despre Petru Dumitriu. Cred că întîlnindu-l, sub puterea năravului de a vorbi despre ultima mea idee, i-am zis ceva despre Vînătoare de lupi, singurul text (cel puţin cunoscut de mine), despre lichidarea bandelor din munţi de către Armată. Nicolae Iliescu e un […]