caragiale

Ion Cristoiu: Geniala răutate a lui Swift

Volumul Publicistică de I.L. Caragiale, scos de Academie în cadrul campaniei de publicare a marilor scriitori români în ediţii complete, absolut necesare după 1989, cînd libertatea de expresie dă posibilitatea tipării şi a textelor anterior cenzurate, reproduce sub titlul, Un pamflet clasic, traducerea unui un pamflet scris de Jonathan Swift în 1729, cînd în Irlanda bîntuia cea mai […]

Ion Cristoiu: Oameni din lumea înaltă ce se dau mahalagii

Jerome K. Jerome reuşeşte să mă plictisească prin umorul său fără dinţi, de autor ce crede într-o lume mai bună. Evenimentul de substanţă personală, care e lectura microromanului „Anthony John”, mă dă gata. De mult n-am mai citit o carte de un asemenea tezism, în stare să-i facă invidioşi pînă şi pe mai marii proletcultismului […]

Ion Cristoiu: Controversa osului

În campaniile duse după decembrie 1989 împotriva Parlamentului s-au invocat, deseori, discuţiile absurde definite prin scandalul uriaş provocat de o chestie măruntă. E un specific al Parlamentului din postdecembrism? Nici vorbă. Se întîlneşte şi la Parlamentele din întreaga Istorie a României, văzute azi ca mult superioare Parlamentelor de după 1989. În februarie 1881, Parlamentul României […]

Ion Cristoiu: Caragiale despre părerea telespectatorilor

Călătorind în străinătate, Regele Carol I şi Regina Elisabeta fac un popas în gara orăşelului Z. Potrivit protocolului, Înalţii Oaspeţi, care vor coborî pe peron timp de 25 de minute, cît durează staţionarea garniturii, sunt întîmpinaţi de ceea ce s-ar numi elita urbei. Din acest moment, care într-o altă lume decît cea românească, ar putea […]

Ion Cristoiu: Dictatura trăncănelii

În 1988, Mircea Iorgulescu tipărea la editura Cartea Românească, una dintre cele mai originale cărţi dedicate lui Caragiale: Eseu despre lumea lui Caragiale. În 1994, autorul şi-a retipărit cartea, fără a pica în păcatul rescrierii din perspectiva schimbărilor din decembrie 1989 sub titlul Marea trăncăneală – eseu despre lumea lui Caragiale. Marea trăncăneală fusese titlul […]

Ion Cristoiu: Caragiale nu scrie pe gratis

Ori de cîte ori mi se pare că nu înţeleg nimic din ceea ce se întîmplă în politica românească de azi, iau din bibliotecă şi recitesc 1907. Din primăvară pînă-n toamnă, legendarul text al scriitorului politic I.L. Caragiale. Articolul a fost comandat marelui dramaturg, stabilit deja la Berlin, după ce pusese mîna pe averea Mamuloaiei, […]

Ion Cristoiu: A doua viaţă a lui Agamiţă Dandanache

Cea care ne îngenunche pe toţi – viaţa – mă obligă să mă repet. Voi relua, aşadar, în ţarcul acestui comentariu, o teză asupra căreia am mai scris. Cine vrea să priceapă în adîncime societatea românească de azi nu trebui să se mai ostenească a ne parcurge zilnic, pe noi, iscălitorii de editoriale. E suficient […]

Ion Cristoiu: Caragiale ia peste picior năravul românilor de a aştepta ca statul să le rezolve totul

S-a discutat mult în ultima vreme (şi se mai discută încă) despre raportul dintre stat şi iniţiativa privată în soluţionarea diverselor şi complicatelor probleme ale momentului. După două decenii de dominare a tezei potrivit căreia statul trebuia să rezolve toate problemele s-au ivit şi s-au afirmat, chiar dacă timid, voci potrivit cărora s-ar cuveni să […]

Ion Cristoiu: Cum e folosit Caragiale şi azi în chip proletcultist

Un tip care se prezintă a fi de la Radio România Cultural îmi solicită un minut de înregistrare audio despre cartea care m-a marcat. Asta fost cu o zi înainte. Cum eram obosit, atît de obosit că uitasem şi c-am citit vreo carte în viaţă, d-apoi să-mi mai amintesc lucruri concrete despre o lectură, l-am […]

Ion Cristoiu: Caragiale parodiază fără s-o ştie viitoarea proză proletcultistă

„Moftul român” e, din cîte se ştie, o publicaţie satirică scoasă de I.L. Caragiale împreună cu Anton Bacalbaşa. Nota definitorie a acestei reviste stă în faptul că nici un articol, nici o notiţă nu poartă semnătura cuiva. Ulterior, I.L. Caragiale şi-a retipărit în volume bucăţile de proză şi publicistică apărute fără semnătură în Moftul român. […]

Ion Cristoiu: Caragiale a satirizat multe personaje de telenovelă

M-am dus la spectacolul cu piesa O noapte furtunoasă, de la sala Amfiteatru a Naţionalului cu gîndul că voi avea la ce să mă distrez. Nu, nu mă refeream la textul lui Caragiale, pe care-l ştiu aproape pe de rost, ci la ce ar putea să facă regizorii noştri din O noapte furtunoasă. Dintre toţi […]

Ion Cristoiu: Lui Caragiale i se ia sinecura!

I.L. Caragiale face să apară în Moftul român, nr. 2, duminică, 8 aprilie 1901, acest text despre cum a fost el suprimat în cadrul măsurilor drastice de economisire luate de Guvernul Liberal pentru a reduce deficitul bugetar. Marcat de autoironie, textul e deopotrivă o bucată de proză, dar şi un document de epocă.   ECONOMII […]

Ion Cristoiu: Între Popularitate şi Putere, orice politician preferă Puterea

În volumul unu al cărţii sale Bucureştii de altădată (Editura Universul – 1927), Constantin Bacalbaşa consacră comentariul anului 1891 morţii lui I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu. Din privirea aruncată asupra atmosferei din anul respectiv, Constantin Bacalbaşa trage această concluzie nemiloasă: „Cu stingerea lui Brătianu şi a lui Kogălniceanu viaţa politică a ţării nu s-a resimţit […]

Ion Cristoiu: „La Dumnezeu şi la noi toate sunt cu putinţă” (I.L. Caragiale)

Sub titlul Anomalii, gazetarul I.L. Caragiale publică în Constituţionalul, an I, nr. 29, miercuri, 19 iulie 1889, un articol care debutează astfel: „Sunt două vorbe vechi cari totdeauna se potrivesc în ţara noastră: «Ca la noi la nimeni» şi «la Dumnezeu şi la noi toate sunt cu putinţă». Asta va să zică că n-ar trebui […]

Ion Cristoiu: Caragiale a dat buzna în Balconul C.C.

Valeriu Pănoiu, astrolog de renume, autor al unei cărţi despre rolul astrologiei în Istorie (am tresărit la aşa ceva, deoarece mi-am amintit de Împăratul roman, Tiberius, care nu făcea o mişcare fără să-şi consulte astrologul), a insistat în discuţia de la cristoiutv din 15 iulie 2020 pe boala românilor de a avea convingeri ferme, pe […]

Ion Cristoiu: Caragiale ne sfătuieşte să nu amestecăm în prietenie „daraveri băneşti”

Memoria alterată. Am trimis la tipar un eseu despre emisiunea din 22 aprilie 1990 realizată de Ion Baiu la Târgovişte cu militarii implicaţi în realizarea captivităţii Ceauşeştilor. Dincolo de valoarea de presă (întîia oară românii vedeau sala Procesului în varianta iniţială, cea de sală de cazarmă), reportajul are uriaşul avantaj al convocării memoriei celor implicaţi […]

Ion Cristoiu: Tudor Arghezi despre nepăsarea românilor la vestea c-a murit Caragiale

9 iunie 1912. Moare Caragiale. În tableta I.L. Caragiale, din Viaţa românească, an VII, nr. 9, septembrie 1912, Tudor Arghezi îşi aminteşte ce-a trăit el pe 10 iunie 1912, cînd vestea a fost adusă de ziare. O capodoperă de melancolie devastatoare la nepăsarea contemporanilor cînd moare un geniu precum Caragiale: „Mă găseam duminică, zi de […]

Ion Cristoiu: Publicistul Caragiale – un prozator sub acoperire

Geniul lui Caragiale publicist rezidă în capacitatea de a da viaţă ideilor (moarte din abstracţiune) prin concretizarea lor în pagini de proză. Ca aceasta, despre cum e descoperită o capodoperă a trecutului îngropată în pămînt de un ochi priceput : „Într-un sîmbure, viaţa stă ascunsă vreme îndelungată, pîndind, cu o răbdare mai presus de multe […]

Ion Cristoiu: O întîmplare ce are legătură cu tembelismul românesc

Jucîndu-mă, ca de obicei, dimineaţa, cu laptopul, semn de scădere a forţei creatoare, am dat de varianta electronică a cărţii Imposibila întoarcere de Marin Preda. YogaBook, device-ul căruia i-a venit rîndul la concubinare cu mine, după modelul haremului şeicesc, are o structură aparte. Se poate face, pe rînd, tastatură, pagină de citit cărţi, suprafaţă de […]

Ion Cristoiu: „La noi, votul s-a dat unei mari categorii de cetăţeni care nu înţeleg importanţa lui” (Stelian Popescu)

Alegerile din decembrie 1937 stau sub semnul unei mari turmentări a vieţii noastre politice. În comentariul lui Stelian Popescu, „Dar eu… cu cine votez?”, Universul, 15 decembrie 1937, se trece în revistă această turmentare care e şi dacă nu mai ales a alegătorului. O turmentare tipică însă alegătorului din întregul postdecembrism: „Dintre scriitorii şi cugetătorii […]

Ion Cristoiu: Ce scapă istoriei universale? Viaţa omului simplu

Istoriei universale îi scapă – zice Miguel de Unamuno în Viaţa lui Don Quijote şi a lui Sancho – realitatea, măruntă, cotidiană. Pentru omul trăind în timp şi în spaţiu, chiar şi evenimentele epocale, clătinătoare de conducători şi imperii, sînt percepute tot prin ecourile lor în viaţa de fiecare zi: „Cea mai bună carte de […]

Ion Cristoiu: Cînd oamenii de treabă au rolul ingrat de gîscă

Pentru o posibilă antologie de citate intitulată Marea proză în publicistica lui Caragiale. Din reportajul politic antologic „Culisele chestiunii naţionale”, publicat în serial în Ziua, 25 feb, 27 feb, 28 feb, 29 feb, 1 martie, 2 martie 1896: „Şi astfel se produce scandalul «Tribunei». Sărmana foaie e apucată de cătră d. Brote şi alţii de-o […]

Ion Cristoiu: Cucoanele de la 1877 se dădeau în vînt după ofiţerii ruşi

Am reluat pe cristoiublog.ro un text mai vechi de-al meu, publicat într-o carte sub titlul: Efectul ruşilor asupra servitoarelor. Dezvăluiam acolo, plecînd de la însemnările lui Constantin Bacalbaşa din Bucureştii de altădată, ravagiile sentimentale provocate de trupele ţariste în trecerea lor către Plevna, în 1877. Constantin Bacalbaşa descrie ironic năvala servitoarelor şi cusătoreselor în braţele […]

Ion Cristoiu: Cînd comuniştii folosesc mijloacele de comunicare de tip burghez

Explicaţii. Cărţile şi broşurile postdecembriste despre comunismul românesc par scrise de nişte adolescenţi imberbi, care n-au găsit pe Internet explicaţia negreţii ivite în zone pitite ale corpului. Venind vorba despre etapa interbelică a PCR, toţi autorii fac caz de orientarea către Moscova a comuniştilor români. Văzută din perspectiva experienţei de viaţă şi de lectură, orientarea […]

Ion Cristoiu: O cititoare de Universul – Miţa Baston

La dialogul tv despre Stelian Popescu, directorul şi proprietarul Universului, îi citesc lui Aristide Buhoiu şi, prin asta, telespectatorilor, celebra replică a Miţei Baston din D-ale carnavalului: „Trebuie s-o ştiu, trebuie s-o aflu… şi să vedem. O să fie un scandal… dar un scandal… cum n-a mai fost pînă acum în «Universul»”. Îl întreb pe […]

Ion Cristoiu: Măscăricii din presă ai Boierului

Alături de grămătici. Întîmplător, dar absolut întîmplător, am găsit în folderul Editoriale de publicat, fragmentul din Caragiale despre măscăricii de pe vremuri, care aveau ca sarcină, pe lîngă înveselirea boierului, şi de a arunca cu murdării în duşmanii Stăpînului în trecere prin faţa porţii. Cred că l-am dat la bătut pentru un comentariu trecător despre […]

Ion Cristoiu: Românii au marele talent de a compromite tot ce importă din altă parte

Scrie Petre Pandrea în Memoriile mandarinului valah: „Nu mă interesează socialismul din Valahia. Nu m-a interesat nici capitalismul din Valahia. Ambele sisteme, aplicate pe teren, s-au dovedit scîrnăvii, metode de chinuire şi schingiuire a omului simplu“. ( Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, volumul 1, Jurnal 1954- 1956) Acest gînd a fost pus pe hîrtie la […]

Ion Cristoiu: Despre Gazetarul Caragiale doar un gazetar ar putea să scrie

Slavă Domnului! am terminat Extremul Occident al lui Petru Dumitriu. Cronică de familie am citit-o de mai multe ori cu creionul în mînă. La Extremul Occident, trebuie să recunosc – ruşinat – am sărit unele pagini, cele burduşite cu panseuri filosofice menite a justifica acte artificiale ale personajelor, în stil buricesc. Am notat pe margini […]

Ion Cristoiu: Schimb de telegrame Petrache Lupu de la Maglavit – Mareşal Ion Antonescu

Slăbiciune. Nu odată am scris despre marea slăbiciune a românilor. Rapida inflamare, dependenţa de impulsul momentului, urmată de calmare pînă la indiferenţă. Asta-i face vulnerabili la manipularea cea mai simplistă. Ajunge ca vreo cîteva site-uri şi televiziuni de ştiri să dea în buclă aceleaşi imagini de dimineaţă pînă seara, însoţite de trilurile gîfîite ale coţofenelor […]

Ion Cristoiu: „Iţele politicei se-ncurcă pe zi ce merge” (I. L. Caragiale, 1879)

Atlas. Aseară a venit la mine, la birou, anticarul Dobre şi mi-a adus Jean-Paul Roux, Asia centrală. Istorie şi civilizaţie, variantă românească a amplului studiu „LʼAsie centrale, histoire et civilisation”, publicat în 1997 la editura Fayard. Noaptea, înainte de culcare, ca de obicei, după autoadministrarea Melatoninei adormitoare, am citit din cartea lui Roux. N-am terminat, […]

Ion Cristoiu: Caragiale parodiază Chemările la ieşirea în stradă

Mofturi geniale. Citez din Wikipedia: „Moftul român a fost o revistă umoristică înfiinţată de Ion Luca Caragiale în ianuarie 1893, după ce aceasta se retrăsese din ziaristică de la sfîrşitul anului 1889. Publicaţia era subintitulată ironică „Revista spiritistă naţională, organ pentru răspândirea ştiinţificărilor oculte”. În ea au fost publicate unele dintre cele mai valoroase schiţe […]

Ion Cristoiu: Amorul întrerupt de exploatarea capitalistă

Moftul român e, din cîte se ştie, o publicaţie satirică scoasă de I.L. Caragiale împreună cu Anton Bacalbaşa. Nota definitorie a acestei reviste stă în faptul că nici un articol, nici o notiţă nu poartă semnătura cuiva. Ulterior, I.L. Caragiale şi-a retipărit în volume bucăţile de proză şi publicistică apărute fără semnătură în Moftul român. […]

Ion Cristoiu: „Îl întîlneşti pe Caragiale în discursuri, în declaraţii, în proiecte, în presă, în literatură, pretutindeni unde se scrie şi se grăieşte”

Pentru că n-am chef de textul zilnic de pe cristoiublog.ro (niciodată n-o să pricep de ce duminica sînt golit de inspiraţie), trag la xerox, în vederea OCR-izării, tableta de răsunet a lui Arghezi Oamenii lui Caragiale, apărută în Revista Fundaţiilor Regale, nr.1, ianuarie 1946. Cînd spun, de răsunet, mă refer la contextul lui ianuarie 1946. […]

Ion Cristoiu: Caragiale denunţă năravul românului de a se da mare

Patimă. Atît în Prizonier în închisoarea cărţilor, cît şi după aceea, în eseul despre risipa de stat, şi în alte editoriale dedicate nevoii de austeritate, am vorbit de schiţa lui Caragiale, Slăbiciune, ca despre o denunţare a cheltuielilor nebune din partea românilor, care trăiesc mult peste limitele cîştigului dat de leafă. Eseul din Prizonier în […]

Ion Cristoiu: Toate crizele se încheie cu chefuri

Întîmplările de la noi din ultima vreme (Criză mare, monşer!) m-au făcut să caut finalul din Scrisoarea pierdută, cel dedicat Serbării de împăcare. Am ţinut s-o postez pe cristoiublog.ro în Jurnalul meu video, pentru a întări teza unei împăcări între partidele de Dreapta. Dintre toate variantele am ales filmarea din 1953, clasică, atît ca viziune […]

Ion Cristoiu: Cum dă Arghezi un ciubuc în scris

Jocuri. Genial monolog comic, în partea dinspre Zarifopol mai ales, acest volum de scrisori ale lui Caragiale. Puţine sînt cazurile în care corespondenţa unui scriitor e altceva decît o simplă completare la biografie şi, indirect, la opera scrisă. Caragiale e unul dintre aceştia, dacă nu chiar cel mai strălucit. Uluitoare prin stil, scrisorile lui Caragiale […]

Ion Cristoiu: Cum vede românul politica internaţională la nivel de mahala

Criză politică. Una dintre numeroasele crize politice postdecembriste ivite din numeroasele slăbiciuni româneşti: De la rolul covîrşitor al vanităţii pînă la pasiunea pentru telenovelă turcească. Ca de obicei primesc apeluri de la cei cu care mai discut la telefon. Pentru a desluşi dedesubturile Crizei am nevoie de informaţii, chiar şi din surse deschise. Telefoanele primite, […]

Ion Cristoiu: Caragiale îşi bate joc de trăirea politicii în chip dramatic

Aseară, urmărind din nou schiţa televizată Situaţiunea, pentru a o posta pe Jurnalul meu video la rubrica Blestemaţi de a fi ca în Caragiale, am tresărit dînd de o părere zisă de Domn Nae la bere, în aşteptarea moaşei care să-i spună dacă nevastă-sa a născut băiat sau fată: „– Lasʼ că şi guvernul… Dumnezeu îl ştie şi pe […]

Ion Cristoiu: Telenovela în opera lui Caragiale

Căutînd ceva pentru rubrica Blestemul lui Caragiale, de pe Jurnalul meu video, dau peste scena în care Chiriac o ameninţă pe Veta că se va sinucide. Şi deodată realizez că e o scenă dintr-o telenovelă. Are toate ingredientele telenovelei de azi: Veta e mai bătrînă decît Chiriac. Veta e stăpîna lui Chiriac, tejghetar, om de […]

Ion Cristoiu: Sadoveanu ironizează senzaţionalismul presei

Parcurgînd Nopţile de Sînziene de Sadoveanu pentru a găsi citate în susţinerea tezei despre un scriitor ce poate fi revendicat atît de Ecologişti, cît şi de Naţionalişti, dau peste pasajul în care Mihail Sadoveanu ia peste picior presa senzaţionalistă a vremii. E vorba de doi primari de sorginte caragialeană, care trăncănesc la crîşmă (spre deosebire […]