caragiale

Ion Cristoiu: Plăcerea lui Caragiale de a descoperi texte imbecile

Abordare grotescă. E uimitor cît de repede au ajuns prozatorii cehi la un mod al lor de-a vedea lumea, un mod cehesc, uşor de recunoscut, printre altele, şi în filmele lor: Abordarea grotescă a lumii, abordare gata-gata să cadă în vulgarizare. Semnificativ pentru acest fel de a vedea lucrurile rămîne abordarea iubirii. La ruşi, iubirea […]

Ion Cristoiu: Nomenclatura sărăcimii

Primii ani de după decembrie 1989 se aseamănă în istoria naţională cu anii 1945-1947 şi 1871-1875. Despre perioada imediat postbelică s-a mai scris. Anticomunismul dogmatic pune mişcările de stradă exclusiv pe seama comuniştilor teleghidaţi de la Moscova. Comuniştii au şi ei un rol, desigur, în convocarea şi organizarea manifestaţiilor. Nu pot revendica însă amploarea fără […]

Ion Cristoiu: Cum s-au născut noile clişee politice

Ca la Swift. Ciupind, probabil, din amintiri despre marele satiric, monografia lui B. Jordan şi Lucian Predescu „Caragiale. Tragicul destin al unui mare scriitor”, editura Cugetarea, 1939, se ocupă şi de directoratul lui Caragiale la Teatrul Naţional.

Ion Cristoiu: Excesul de gălăgie la personajele lui Caragiale

Izbitoare chiar de la început în lumea lui Caragiale e nemaipomenita agitaţie erotică a personajelor. Rică Venturiano cade în genunchi şi suspină. Veta boceşte. Miţa Baston umblă prin bal cu vitrionul, ca să se răzbune. Avem aici, înainte de toate, o concretizare a unei caracteristici mai largi a personajelor caragialiene: uriaşul consum de energie. Sub […]

Ion Cristoiu: Rodul eternei lehamite româneşti

După decembrie 1989, exilaţii s-au grăbit să revină în Gubernia România animaţi de impulsuri diverse. Unii pentru a se făli cu lupta lor, departe de ţară, împotriva Hidrei bolşevice. Alţii, din nevoia de a se întoarce pe meleagurile natale. Nu puţini însă au fost cei care au socotit că ar putea obţine oarece profit din […]

Ion Cristoiu: O nedumerire mereu actuală

Impiegatul care trăieşte pe picior mare. Scrie Caragiale în schiţa „Slăbiciune”: „Vedeţi pe acest mic impiegat. Ştiţi cată leafă are tânărul pe lună? 150 de lei… adică 150 în stat, în mană capătă 135; care va să zică, 1.620 de lei pe an; prin urmare, are venit, din munca lui, câte 4 lei şi 44 […]

Ion Cristoiu: Efectul ruşilor asupra servitoarelor

În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureştii lui 1877 sînt luaţi cu asalt de ofiţerii ruşi, gata să-şi cheltuiască banii nebuneşte. Înfloresc cârciumile, cazinourile, traficul de valută şi contrabanda. Românii învaţă de la ruşi cum […]

Ion Cristoiu: Hai să-i ardem un chef!

Prin bileţelul buclucaş, Miţa din „D’ale Carnavalului” a lui Caragiale îşi cheamă iubitul. Motivul: „Sunt singură şi ambetată!” Starea cu pricina cere un tratament. Nu unul sexual, cum am risca să credem, noi, cei de azi, consumatori de filme decoltate, ci altul: cheful. Concluzia stării de ambetare: „Hai să-i ardem un chef!” Caragiale a evitat […]