carol i

Ion Cristoiu: Cum se aranjau entuziasmele pe vremuri

Cine reprezintă opinia publică? Sub acest titlu am tipărit mai demult, în volumul Un pesimist la sfîrşit de mileniu (1999) un eseu sceptic despre aşa-zisul entuziasm popular cu care a fost întîmpinat Prinţul Carol la venirea în principate. Luînd drept sursă memoriile lui Carol tipărite în 1939, la Editura Universul, sub titlul Din viaţa regelui […]

Ion Cristoiu: Ce-a învăţat Carol I de la Napoleon I

Consultanţii politici, gras plătiţi, oferă politicianului, mai ales în faza acestuia de candidat, fel de fel de sfaturi. Există însă şi consultaţii gratuite, simplu de obţinut prin lectura Istoriei. Marii şi micii noştri înaintaşi, fără a apela la consultanţi, la sociologi, la politologi, într-un cuvînt la maşinăria contracost, au folosit trucuri eficiente de manipulare a […]

Ion Cristoiu: De ce l-au idealizat comuniştii pe Cuza

Mijloc sinistru. Jérôme Carcopino, în Viaţa cotidiană în Roma la apogeul Imperiului, descrie un mijloc teatral din Roma imperială la care nu cred să se fi gîndit cineva în lumea modernă. Şi anume plasarea printre figuranţi a unui condamnat la moarte, care îşi dă duhul pe scenă în postura lui Prometeu în timp ce i […]

MISIUNE ISPITITOARE, un spectacol de Liana Ceterchi

Adaptare după corespondenţa perechii regale: Regele Carol I şi Regina Elisabeta, Vol. I (1869-1888) şi Vol. II (1889-1913), editura Humanitas Traducere: Silvia Irina Zimmermann şi Romaniţa Constantinescu