19:55, 02 Feb. 2022
Manipularea presupune o acţiune de fineţe. O acţiune mai degrabă subliminală, neresimţită de subiectul ei, care-şi însuşeşte astfel opinii care nu-i aparţin de fapt şi devine chiar un susţinător ale unor idei, altădată cu totul străine de modul său de gîndire şi de scara sa de valori. Prin gradul de fineţe, manipularea e ceva cu totul deosebit şi străin de ”influenţarea pozitivă”, sau ”destrămarea anturajului”, la care recurgea Securitatea, băgînd spaima-n om, că-l închide, dacă-l mai aude cîrtind sau glumind pe seama regimului. Poliţia politică aplica un soi de ”manipulare” după ”cursul scurt”, sovietic, cu arma la picior. Călin Georgescu de la AUR e cel mai bun exemplu pentru adoptarea, fără mănuşi, a celei de-a doua variante. Vrînd cu tot dinadinsul să arate că el e un om direct şi tranşant, nu face decît să dea cu bîta-n baltă, din toate poziţiile şi să-şi dea arama pe faţă. Ca şi spoiala de cultură.