comentariu marius oprea

COMENTARIU Marius Oprea / Posibilă strategie a viitorului: România + Moldova = întărirea flancului estic al NATO

Am văzut cu toţii ce înseamnă războiul. Acum, nu mai e o chestiune de imaginaţie să ne închipuim costurile lui umane şi materiale, cruzimea, sîngele, dramele lui. Acum războiul – evident – bate la uşa Moldovei. Singura ei salvare e Europa şi mai ales NATO. La UE, procedurile de aderare au început. Cu alianţa nord-atlantică e însă mai greu. Moldova nu e nici Finlanda şi, cu atît mai puţin, Suedia. România e însă calea cea scurtă, prin care Moldova poate evita soarta Ucrainei.

COMENTARIU Marius Oprea / Cîţu şi ”vizita istorică” în SUA: e într-adevăr istorică! Prin ea, şi-a pus capăt carierei

Acum, Florin Cîţu e abia sosit din America. Nimeni nu ştie precis, în afara postărilor lui, ce a făcut de fapt acolo – dar nu mare lucru. Tocmai din acest motiv, o anumită parte a presei socoteşte vizita sa drept ”istorică”. E istorică, pentru că al doilea om în statul român a făcut imprudenţa să-şi lase partidul singur. Şi în acest timp, partidul s-a mişcat: colegii săi liberalii i-au pregătit debarcarea. Pe care Cîţu şi-a anunţat-o singur, odată cu vizita în SUA.

COMENTARIU Marius Oprea / Pavel Popescu, imaginea ”României Pregătite” să-i ţină piept lui Putin

Nu credeam ca, în noianul de informaţii şi imagini, să-mi distragă altceva atenţia, îndreptată asupra războiului din Ucraina. Şi totuşi, deputatul liberal Pavel Popescu a reuşit să mă împietrească, pentru o clipă, în stupefacţie. Nimic mai imatur-îngîmfat-preţios, nimic care să-mi ofere o imagine a pericolului care paşte România, într-o situaţie critică, dar de astă dată din interior, decît acest ”ghiocel” în mijlocul unei bălţi de sînge.

COMENTARIU Marius Oprea / Ucraina a devenit carnea de tun pentru liniştea Europei

Ceea ce era de aşteptat s-a întîmplat: Putin a dat ordinul de atacare a Ucrainei, într-o ”operaţiune militară specială”. Decizia, anunţată în noapte la televizor, i-a mai luat prin surprindere doar pe naivi sau pe cei care propagau ”bunele intenţii” ale Federaţiei Ruse. Există numai două variante de final, în toată această poveste: Putin cîştigă rapid şi pune lumea în faţa faptului împlinit – o nouă aplicare a doctrinei ofensive spre vest a Moscovei. Putin pierde (a pierde, înseamnă inclusiv a se împotmoli, într-un război ”de uzură”) şi îşi riscă puterea. Restul – ”apărarea oamenilor” din Doneţk şi Lugansk, invocată de Putin, ca şi ”sancţiunile” occidentale (la care au fost supuse vreo cinci bănci şi trei oligarhi) sînt simplă retorică, acum inutilă.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ce se întîmplă cînd ruşii ocupă o ţară: România sub teroarea soldaţilor Armatei Roşii

Nu e obligatoriu întotdeauna ca ”istoria să se repete”, mai ales în zilele noastre, cînd lumea nu mai e una ”tăcută” şi trăim într-o eră a comunicaţiilor. Dar orori se pot întîmpla şi se întîmplă, le vedem ”comunicate” în fiecare zi. Nimic nu le poate împiedica, sînt parte din natura umană. Ele sînt sporite însă într-o situaţie de război şi un regim de ocupaţie, care dau frîu liber celor mai animalice porniri, ale celui puternic şi învingător asupra celui slab şi învins. Se pare că lumea se pregăteşte de război. Ruşii se adună la graniţele Ucrainei. Ce înseamnă, dincolo de ororile războiului în sine, o ocupaţie militară a trupelor ruseşti? Bunicii noştri îşi mai aduc aminte cum a fost în ’44-’45 şi au o idee despre cam ce i-ar aştepta pe vecinii ucrainieni, dacă sînt învinşi. Noi, nu. Documentele de epocă din arhivele poliţieneşti româneşti dau o imagine sumbră a unui timp în care demnitatea se schimbă în resemnare şi curajul în supunere.

COMENTARIU Marius Oprea / Munca a ajuns detestată în America. E ceea românii ştiu demult!

Nimeni nu mai vrea să se facă instalator. Majoritatea tinerilor de vîrsta liceului visează la o carieră în IT, pe cît posibil ”în afară”. Miracolele Steve Jobs, cunoscutul, dar şi demonizatul Bill Gates, iar mai nou Elon Musk sînt etaloane pentru mulţi tineri români – ce să mai vorbim de americani, unde criza de locuri de muncă în industria serviciilor a atins proporţii halucinante? E bine, e rău? Mai degrabă aş spune că e sumbru – pentru că dacă multe se pot petrece în spaţiul virtual, el nu produce hrană, nu dă căldură, electricitate şi apă. ”Industria viselor” riscă să distrugă, încet-încet, infrastructura globală – e strict opinia mea şi sper să mă înşel. Deşi nu cred. Dar, prin specificul nostru, noi, românii, am fi printre ultimii afectaţi.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ultimul episod al Revoluţiei, arestarea lui Iulian Vlad. Brucan către Iliescu: ”Cum vrei să lucrezi cu fostul şef al Securităţii, nu-ţi dai seama că e o idee monstruoasă?”

Pe 24 februarie 1994, Iulian Vlad, general pensionar, fostul şef al Securităţii, a fost chemat la comisia de la Senat, care investiga revoluţia din decembrie 1989. A afirmat, de la bun început: ”admir comisia, dar daţi-mi voie să-mi exprim scepticismul. Nu veţi reuşi decît foarte puţin şi vag să aflaţi adevărul!” Era împăcat cu sine: îi crescuse ”cota”, se bucura de admiraţia subalternilor (cei mai mulţi, reîncadraţi în SRI), chiar şi printre ziarişti avea mulţi prieteni. Nici noua putere nu-l mai deranja. Locuia în continuare (aşa s-a întîmplat pentru tot restul vieţii sale) la etajul unei vile pe strada Braziliei, repartizat de la fosta Gospodărie de Partid, devenită Regie a Protocolului de Stat. Pentru cele cinci camere, plătea o chirie modică de 561 de lei. Aşa că putea privi totul cu detaşare. Un singur lucru continua să-l nemulţumească: faptul că fusese arestat la Revoluţie, ca ”duşman” al ei, în ultima zi a anului 1989 şi petrecuse în închisoare patru ani încheiaţi, pînă în 31 decembrie 1993.

COMENTARIU Marius Oprea / Biserica şi pompierii – singurele speranţe, în dezastrul vieţii noatre din prag de sărbători

Au fost date publicităţii rezultatele unui sondaj CURS, făcut în pragul acestor sărbtori de iarnă ale anului 2021, cel mai cenuşiu din cîţi am trăit. Sondajul confirmă tendinţa consolidării încrederii românilor în Biserică. Armata şi-a conservat poziţia, dar nu mai e pe primul loc în preferinţe: românii au mai mare încredere în preoţi, decît în generali. Ce înseamnă asta? Între altele, avînd în vedere scăderea încrederii într-o evoluţie în bine a vieţii noastre (pentru că 79% dintre respondenţi sînt de părere că în România lucrurile merg într-o direcţie greşită), înseamnă că singura nădejdie ne-a mai rămas în Dumnezeu.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Vreţi adevărul despre Revoluţie? Iată-l!

În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-a dat o lovitură de stat revouţiei anticomuniste, începută la Timişoara în 16 decembrie. Practic, asta s-a petrecut atunci cînd echipa condusă de Ion Iliescu, echipă în care militarii ocupau un loc important, a umplut aşa-numitul ”vid de putere”. În esenţă, acesta este adevărul faptelor. Avem o represiune comunistă cu vinovaţi şi victime, avem o lovitură de stat militaro-securistă, cu asistenţa şi sub organizarea unor activişti din interiorul PCR, numai cu victime şi fără vinovaţi. La finalul ei, după lichidarea Ceauşeştilor, se instala la putere un grup comunist reformator, condus de Ion Iliescu. Imediat apoi, şi un guvern numit al ”Frontului” şi nu al Partidului, pentru a nu continua disputa cu strada. ”Front” care, autodeclarat ”emanaţie a Revoluţiei” reprezenta, asemeni partidului comunist, defunct fără act de deces, ”voinţa maselor largi populare”. Revoluţia a devenit astfel doar o chestiune de terminologie.

COMENTARIU Marius Oprea / De ce nu regret nimic din comunism

Pe 20 decembrie 1989, a început vindecarea românilor de schizofrenia colectivă în care ne-a vîrît comunismul, atunci cînd Timişoara a devenit primul oraş liber. Se încheia un capitol, poate cel mai trist din istoria noastră, în care una trăiam, alta spuneam şi cu totul altceva gîndeam. Ce era mai groaznic, acum, cînd cei mai maturi privim spre acel trecut, e că toate acestea erau cît se poate de fireşti. Parte a cotidianului existenţei noastre.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Iliescu inculpat, pentru sîngele vărsat

Înalta Curte a decis, după ani şi ani de tergiversare a dosarului ”mineriadei” din 1990 că fostul preşedintele Ion Iliescu poate fi anchetat penal de procurori, pentru o parte a ”mineriadei” din 13-15 iunie. În 10 octombrie 2008, Parchetul General, condus la acea vreme de Laura Codruţa Kovesi, a decis neînceperea urmăririi penale în cazul lui Ion Iliescu, constatând prescrierea unor posibile infracţiuni, iar în 2009 dosarul a fost clasat. Dar clasarea a fost contestată. După ani şi ani de infirmări şi cereri de reluare a cercetărilor, în sfîrşit urmărirea penală a lui Ion Iliescu poate începe. Împotriva unui om care a împlinit 91 de ani, pentru fapte comise cînd avea 60 – un bun exemplu pentru modul în care se face dreptate în România. Bine măcar că mai tîrziu, decît niciodată.

COMENTARIU Marius Oprea / Avem un guvern. Cum procedăm?

În sfîrşit, l-am văzut şi pe Klaus Iohannis. Dacă ieri a lipsit de la şedinţa solemnă a Parlamentului, dedicată în avans Zilei Naţionale (că deh, trebuiau să prindă şi parlamentarii ”minivacanţa” stabilită pentru această ocazie), azi n-a avut încotro şi a fost la seviciu. Cu siguranţă că, dacă s-ar fi putut rezolva depunerea jurămîntului pe skype ori zoom, ar fi preferat-o. A cuvîntat scurt, concis, repetînd aproximativ ce a spus generalul Ciucă, în Parlament. Avem un guvern, criza politică a luat sfîrşit. Dar, cum procedăm?

COMENTARIU Marius Oprea / Cîţu, gîndacul din supermarket

Florin Cîţu l-a destituit pe Claudiu Doloţ. Domnul Doloţ a fost şeful Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, care a făcut controale şi a amendat supermarketuri, după ce în unele s-au descoperit nu doar gîndaci, ci şi şobolani ronţăind netulburaţi în vitrine, produse de panificaţie. E una din ultimele lui fapte de arme. Să sperăm că nu va avea efect, decît pînă la instalarea unui guvern normal. Pentru că sîntem în situaţia kafkiană în care un funcţionar e destituit, pentru că-şi face treaba, pentru ”exces de zel”.

COMENTARIU Marius Oprea / La un sfert de veac de la naşterea speranţei, ne-a rămas fatalismul biruitor

Cine a mai intrat în aceste zile în istorie? Normalitatea. Mă gîndesc că s-a împlinit un sfert de veac de la momentul în care românii au votat ”Schimbarea”. Şi, pentru o vreme, am crezut şi am sperat. Din păcate acum, după o jumătate din viaţa mea, dinafara celor şapte ani de acasă, constat că n-am avut, din patru preşedinţi, decît unul care să-şi merite numele.

COMENTARIU Marius Oprea / Politicienii continuă lupta pentru putere, românii luptă să supravieţuiască

Psihic, sîntem la capătul puterilor. Ne aflăm în pragul disoluţiei resurselor noastre de umanitate şi a oricărui spirit de coeziune socială. Numai Dumnezeu ne mai ţine, încă, împreună. Statul a intrat în agonie. Doar politicienii sînt la fel de vii, luptînd pentru putere, pe covorul morţilor de Covid, care se întinde zilnic în statistici şi la picioarele lor.

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Moartea domnului Lăzărescu”, în regia ministrului Voiculescu

Cu două săptămîni înainte de intrarea în vigoare pe 9 aprilie 2021 a reglementărilor care permiteau, după mai bine de un an, ca familiile să-şi îngroape cum se cuvine morţii de covid, şi nu să fie aruncaţi goi, în saci de plastic, în coşciuge sigilate şi apoi în morminte săpate în regim de urgenţă, ca în zilele ciumei lui Caragea, a avut ghinionul să moară domnul Lăzărescu. Spre deosebire de personajul filmului lui Cristi Puiu din 2005, după un caz real despre un pacient mort în plimbarea între mai multe spitale, pictorul Liviu Lăzărescu a murit oficial de Covid. I se pregătise iniţial în localitatea natală o înmormîntare cu pompă, ca pentru un ”fiul al satului”, devenit ”Profesor Honoris Causa” al Academiei Naţionale de Arte din Bucureşti, ”Cetăţean de Onoare” al Comunei Mărtineşti şi al Municipiului Deva. În schimb, a fost înmormînat noaptea, ca un tîlhar, la lumina farurilor unui buldozer, care i-a săpat şi groapa.

COMENTARIU Marius Oprea / Aşa arată ”România normală” a lui Iohannis. Cum ieşim din ea?

În opinia mea, probabil nu numai a mea, pentru ca ţara să fie salvată, ar trebui ca şi preşedintele ei să fie de acord. Dar în aceste momente, cînd morţii au dat pe dinafară din morga spitalului Sf. Pantelimon şi a fost nevoie de aducerea unui camion, Iohannis e plecat în weed-end. Şi, la întoarcere, merge tot pe mîna lui Cîţu, după cum a lăsat să se înţeleagă, vrea să ducă ţara într-o fundătură, cu un guvern într-o stare perpetuă de interimat, pînă la alegeri. Motivul? Iohannis ţine la ură, e resentimentar şi mărginint în judecăţi. Şi de plătit, plătim noi. Nu doar cu bani, ci şi cu vieţi.

ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea. Un batalion de Securitate, împotriva unei mînăstiri de maici

În 28 octombrie 1959, Prezidiul Marii Adunări Naţionale adopta Decretul 410, care aducea o serie de amendamente Decretului nr. 177/1948 pentru regimul ge­neral al cultelor religioase. Aplicate retroactiv, măsurile cuprinse în Decretul 410 au avut efecte devastatoare asupra mînăstirilor din România, ducînd aproape la desfiinţarea locurilor în care spiritualitatea ortodoxă se păstra neatinsă. Spre acestea şi-au îndreptat comuniştii atunci atacuri furibunde, pentru că erau singurele spaţii pe care ei nu le controlau, ci Dumnezeu. Anterior, Securitatea a pus la cale un adevărat „experiment”, pentru a găsi cele mai eficiente mijloace de a distruge viaţa monahală din România. Şi le-a găsit.

COMENTARIU Marius Oprea: Cîţi proşti mai crede Cîţu că sînt în România?

Domnule Iohannis, dacă ţineţi cît de puţin la ţara asta, vă rugăm fierbinte să vă angajaţi public că nu-l mai lăsaţi pe Cîţu, să plece neînsoţit din România! La summitul din Ucraina, ţara noastră a fost sfidată şi am fost umiliţi public, de faţă cu premierul, care n-a scos un cuvînt. Revenit la Bucureşti, Cîţu ne minte în faţă. Cîţi proşti mai crede el că sînt în România, să-l creadă că n-a fost aşa, cînd am văzut cu toţii cum s-au desfăşurat lucrările?

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA, Marius Oprea. Cine sînt ”asasinii economici” ai Roşiei Montane. Din cauza cui ar putea România să plătească despăgubiri de aproape 5 miliarde de dolari

„Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională”. Aşa îşi începe colonelul Gheorghe Oancea, procuror militar, dezvăluirile. Ale unei anchete penale fără urmări, care, pentru că a fost oprită „politic”, poate provoca acum daune imense României. Cine le va plăti? Noi? Nu! Să fie cercetaţi făptuitorii şi să plătească ei. Unii au de unde.

COMENTARIU Marius Oprea. Reţeta tragediei româneşti: Cîţu, un personaj ridicol, în situaţii ridicole

Marţi, premierul Cîţu a lipsit de la şedinţa Coaliţiei, pentru a participa la o întâlnire cu liberalii de la Sectorul 2 din Bucureşti, unde şi-a făcut campanie pentru alegerile din partid. Nu-l interesează momentan guvernarea, ci să se aleagă preşedinte: e important pentru el şi, se pare, ce e important pentru el e important şi pentru ţară. Cîţu a învăţat prima lecţie din manualul dictatorului: să nu-i pese.

COMENTARIU Marius Oprea | Liberalii au pălării mari, pentru capete mici. Ramona Săseanu şi municipiile ei ”de judeţ”.

Ce era de aşteptat s-a întîmplat ieri: şefii TVR şi Radioului public au fost demişi. Doina Gradea şi Georgică Severin au plecat acasă.

COMENTARIU Marius Oprea: Azi, o aniversare fără sărbătorit: o sută de ani de la crearea PCR

Se împlineşte un veac de la crearea partidului comunist român, la 8 mai 1921. Se întîmplă cu o zi înainte de Ziua Europei. Cele două aniversări pun în lumină destinul actual al României, de la dictatură la libertate, de la izolare la destinul european.

COMENTARIU Marius Oprea: Pămîntul plat şi vaccinul anticovid

Pro sau anti-vaccin, sînt cele două tabere care împart acum generic dezbaterea publică. E cam aproape aceeaşi virulenţă cu care se opuneau, în anii ’90, cele două tabere pro sau anti-FSN. Discuţiile, aprige în mediul virtual, au coborît adesea în stradă. Cele două tabere sînt separate de o distanţă ireconciliabilă între opinii. Cam atît de […]

PREZENTUL FĂRĂ PERDEA, Marius Oprea | Spionaj la Ministerul Sănătăţii?

Ziua de opt martie a acestui an a găsit România în plin scandal: premierul Cîţu anunţa că se va autotesiza Corpul de control al Guvernului cu privire la respectarea legislaţiei de către Ministerul Sănătăţii. Instituţia publicase, în premieră de la debutul pandemiei, datele legate de numărul de teste COVID făcute în fiecare judeţ, dar şi […]

COMENTARIU Marius Oprea | Gheorghiţă versus Arafat: ”ajutor militar” pentru liberali, împotriva USR PLUS

România este, aşa cum a dovedit-o istoria recentă, ţara care-şi înghite cel mai repede liderii. Că nu ne plac şefii şi că ne credem mai degrabă noi înşine mai deştepţi decât ei, ori cel puţin că altul ar fi fost mai bun, e o judecată destul de comună la noi.

COMENTARIU Marius Oprea: Florin Cîţu l-a demis ”noaptea, ca hoţii” pe singurul anticomunist din guvern, Octav Bjoza, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici

Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, a încetat să mai fie subsecretar de stat la Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist, instaurat în România în perioada 1945-1989.

COMENTARIU Marius Oprea | Glume naziste la Ministerului Sănătăţii, care scrie negru pe alb că toţi cei ”neesenţiali” ar face bine să crape. UPDATE: Răspunsul Ministerului Sănătăţii

UPDATE: Ministerul Sănătăţii dezminte existenţa postării la care editorialistul face referire în articol. Pentru corectarea informaţiei am ataşat la finalul editorialului dreptul la replică solicitat de Ministerul Sănătăţii: Articol iniţial Nu se vede de nicăieri mai bine cinismul tinerilor politicieni de la USR-PLUS, mă refer la aripa lor radicală, anticreştină, decît într-o ”glumă” care a […]

COMENTARIU Marius Oprea. Trufia şefilor: boala instituţiilor statului român

Deşi de ani de zile mi-am propus (şi m-am ţinut pînă acum de promisiune) să nu mai semnez proteste, pentru că am constatat că mai nimeni nu le bagă în seamă şi din nefericire, din acest motiv, asemenea demersuri au uneori un aer de inutilă disperare, l-am susţinut pe cel mai recent, al Fundaţiei Doina […]

COMENTARIU Marius Oprea | Iohannis cu guvernele lui, noi cu necazurile noastre: vaccinul nu vindecă nici prostia, nici hoţia

Am primit de la prietenul meu Sorin Antohi un mesaj care m-a pus pe gînduri. ”Sperăm că sînteţi bine şi că anul 2021 va fi mai bun. Un an e suficient pentru cei mai inteligenţi (celorlalţi le dorim succes în continuare) să înţeleagă ce e de înţeles dintr-o pandemie. Deja se cam repetă...”

COMENTARIU Marius Oprea: Sindromul ”Mioriţa”

Un magistrat miltar, fost judecător în instanţe militare care au pronunţat milenii de puşcărie în anii comunismului, care a ajuns după 1989 să lucreze în Ministerul Justiţiei, fiind pus în situaţia de a elibera adeverinţe foştilor deţinuţi politici, îmi mărturisea prin luna aprilie a anului 1992 că “înainte eu îi băgam la puşcărie şi acum […]

COMENTARIU Marius Oprea: Trei bărbaţi se-ntrec cu Firea

Dacă în restul ţării confruntările la alegerile locale sînt în foarte multe situaţii ”jocuri făcute”, competiţii cu miză uşor de anticipat sau care nu pot lăsa loc unor surprize majore (căci nici măcar trecerile cu barca pe malul liberal ale primarilor-dezertori din PSD din ultima perioadă nu sînt o noutate), Bucureştiul va fi Colloseum-ul bătăliei […]

COMENTARIU Marius Oprea: Mască, politică şi libertate

Eu port mască. Nu o fac nici pentru că mi-a spus Klaus Iohannis, nici pentu că mi-e excesiv de frică de îmbolnăvire, sau că neapărat cred în eficienţa ei. O port mai ales pentru confortul celor din jur, pentru cei care cred neapărat şi neabătut că ea te poate apăra de boală. Nu mă simt […]

COMENTARIU Marius Oprea: De ce ”Mafia ţigănească”, şi nu Mafia romilor? De ce escortă a jandarmeriei, la un mort?

Aceste întrebări mi-au venit în minte în aceste zile în care ştirile au fost pline cu ”doliu în Mafia ţigănească”. Doliu extins la nivelul instituţiilor de forţă: a murit Emi Pian a’ lui Duduianu, pe numele lui adevărat Florin Mototolea. Unul din capii ”Mafiei ţigăneşti” din România, binecunoscut opiniei publice (din presă), cît şi Poliţiei […]

COMENTARIU Marius Oprea: Scenarii verzi, galbene, roşii

Cui nu-i e clar că vom avea alegeri la timp, poate să revadă ceea ce a spus ieri premierul Orban la şedinţa de guvern, cînd a cerut elaborarea procedurilor de urmat, pentru momentul în care alegătorii se vor prezenta la urne, pentru a se evita îmbolnăvirile. Adunarea de semnături şi depunerea candidaturilor a şi început, […]

COMENTARIU Marius Oprea: Beţia puterii

Un bătrîn lepros orb, cu care stăteam de vorbă în leprozeria de la Tichileşti,  în ziua de de Sfîntă Mărie din vara anului 1995, le adresa (prin intermediul meu, ca reporter al ”Europei libere”) cuvinte grele guvernanţilor de atunci: ”Băi, oameni buni! Fiţi cu mintea la voi, mă!… Nu mai daţi la ăştia amărîţi pîinea […]

COMENTARIU Marius Oprea: Solomon şi Stativă

Solomon şi Stativă au făcut, ieri noapte, scandal la o şaormerie din Bucureştiul vechi. Ei sînt ”bazaţi”, cum se spune într-un cuvînt care a pornit deja pe calea dinspre argou spre limbajul comun şi spre onorabilitatea unei definiţii de DEX. Deocamdată e încă mai aproape de argou, unde sensul cuvîntului e – ”bogat” şi ”prosper”- […]

COMENTARIU Marius Oprea: Nu mor caii cînd vor cîinii

În urmă cu aproape 15 ani, deschideam o primă poartă în direcţia condamnării crimelor comunismului. Aceasta s-a întîmplat prin crearea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, care a luat fiinţă la 21 decembrie 2005, printr-o hotărîre a Guvernului României. Pot să spun că în mare parte iniţiativa mi se datorează şi era materializarea unei idei […]

COMENTARIU Marius Oprea: România lor

Am uitat repede România lor, a activiştilor de partid şi a securiştilor şi din acest motiv ea renaşte în fiecare zi şi rămîne la fel de puternică. Noi stăm în România noastră: mică şi caldă. Acasă.   E drept, comuniştii ”ne-au dat case”. E drept, ”aveam de lucru”. E de fapt simplu: oricine ar fi […]

COMENTARIU Marius Oprea: România, o ţară săracă? Fraierii sînt săraci. Şmecherii prosperă

Mai demult, Vladimir Bukovski îmi spunea că existau trei criterii pentru a ajunge în nomenclatura partidului comunist ori pentru a intra în poliţia secretă a regimului (KGB, Securitate, SASI etc.). Aceste criterii erau valide, indiferent de ”ţara socialistă şi prietenă”, în oricare loc din lagărul comunist. Ele erau: prostia, hoţia şi credinţa în partid. Bukovski […]