18:17, 04 Dec. 2022
După ce pericolul comunismului naţional după exemplul lui Tito a fost înlăturat din ”ţările frăţeşti” ale blocului sovietic la începutul anilor '50 cu mijloace brutale, Stalin a sesizat totuşi necesitatea unor concesii făcute comuniştilor din ţările de sub ocupaţia Armatei Roşii. Era, totuşi,nevoie de arborarea unui surogat de suveranitate. Astfel, statele satellite ale Moscovei au primit posibilitatea de a afişa un ”patriotism” communist, prin epurări de nuanţă antisemită şi xenofobă în partidele comuniste locale. Tonul l-au dat procesele "halatelor albe" de la Moscova şi mai ales condamnarea liderului comunist evreu din Cehoslovacia, Rudolf Slanski. În sfîrşit, Gheorghe Gheorghiu Dej primea la Bucureşti mult aşteptatul semnal, pentru anihilarea vechilor săi rivali "moscoviţi", pe care îi ura la fel de mult ca pe Pătrăşcanu, dar de care se şi temea, în egală măsură: el, din închisorile antonesciene, nu-şi făcuse atîtea relaţii la ”Poarta” Kremlinului, precum Ana Pauker şi acoliţii ei, Vasile Luca şi Teohari Georgescu. Astfel, în istoria PMR, anul 1952 avea să fie un an al demascării” aşa-zisei "devieri de dreapta".