gheorghiu dej

Am citit memoriile lui Dumitru Popescu publicate sub titlul Cronos autodevorîndu-se la Curtea Veche. Sesizez cîteva note specifice ale memoriilor lui Dumitru Popescu, în stare a-l deosebi de alte asemenea întreprinderi, dar mai ales de a-i asigura un loc (după modesta mea părere) în istoria literaturii contemporane: 1) Nu se rezumă doar la anii Ceauşescu. […]

Am decis să publicăm La fin de Ceausescu. Histoire dʼune révolution, editura Harmattan, 1996 de Jean-Marie Le Breton. Autorul a fost ambasador al Franţei la Bucureşte între 1987-1990. Socotisem că trebuie s-o publicăm înainte de citi măcar o pagină. Găsisem de fapt un fragment despre folosirea Ambasadei Franţei la Bucureşti în zilele lui decembrie 1989 […]

Între 30 noiembrie – 5 decembrie 1961 se desfăşoară la Bucureşti Plenara Comitetului Central al PMR. Durata neobişnuită a reuniunii are o explicaţie simplă: Întors de la Moscova unde Nichita Hruşciov îi mai dăduse un picior în spate mortului Stalin, Gheorghiu Dej convoacă o Plenară a Partidului pentru a denunţa Cultul personalităţii lui Stalin în […]

Republica a fost un instrument constituţional instaurat în România ca o unealtă a regimului de ocupaţie al ruşilor, care au făcut din ea o marionetă sîngeroasă, cu caracter genocidar, de care ocupanţii s-au folosit pentru instalarea în ţară a regimului sovieto-comunist. Modul în care s-a instaurat Republica, ilegitim, prin uz de forţă, cît şi frauda formei de drept a adoptării ei fac din aceasta, din punct de vedere istoric şi de drept, o anomalie istorică ilegitimă. Cu alte cuvinte, România nici măcar nu este, de fapt, republică. Dar nicio instanţă din ţară, nici măcar după căderea comunismului, nu se încumetă să recunoască această realitate. Şi să o repare – cu atît mai mult, cu cît am ajuns la ”fundul sacului” cu preşedinţi.

După 23 august 1944, miza tensiunilor din PCR era foarte mare: stabilirea celui care urma să ocupe primul loc în ierarhia partidului. Criza de conducere trebuia să fie soluţionată la Moscova, de la care liderii angrenaţi în lupta pentru putere aşteptau deznodămîntul cu răsuflarea tăiată. Fiecare, prin canalele ce îi stăteau la îndemînă, încerca să influenţeze o soluţie finală favorabilă. Majoritatea celor angrenaţi în această luptă aveau vechi legături cu Poliţia secretă sovietică, de care încercau să profite.

Publicistul Ion Cristoiu spune că l-a întâlnit pe Marcel Ciolacu acum un an, după ce PSD a pierdut alegerile europarlamentare şi încă nu venise dezastrul de la prezidenţiale. Încă de atunci, Ciolacu avea ideea că partidul trebuie reformat. Jurnalistul i-a făcut un portret lui Marcel Ciolacu. Ion Cristoiu l-a caracterizat pe noul preşedinte al PSD […]