ion diaconescu

Februarie 1948. La Tribunalul Militar Bucureşti, în fosta clădire a Arsenalului, se dă sentinţa în lotul PNŢ- Ion Diaconescu. În acelaşi loc şi sub semnul aceleiaşi farse judiciare, cu 10 ani în urmă, se pronunţase aici sentinţa în procesul Codreanu. Un grefier dă citire deciziei judecătoreşti: 10 ani, 15 ani, 20 de ani. Rudele, avocaţii […]

Protestanţii gălăgiei. Pentru că textele mele de Proză politică au nevoie de stilul concis, lapidar, cu verbul stînd să plesnească de energie presupusă, citesc Publicistica lui Arghezi, mai precis volumul VII al seriei Opere complete, scoase de Academie. Din start, ca şi în cazul altor volume de Arghezi, împart textele în două: – plicticoase; – […]

Citarea lui Ion Diaconescu de către Teodor Brateş în cartea sa de Memorii pentru a sugera influenţa cenzurii exercitate de Silviu Brucan în decembrie 1989, mă provoacă să caut volumul După temniţă, din seria de Amintiri ale blajinului politician. Din cîte-mi amintesc, am citit memoriile lui Ion Diaconescu la vremea tipăririi lor, pentru emisiunea Omul […]