nicolae iorga

Despre Napoleon. Bruscă, surprinzătoare insomnie. Nu e de vină cafeaua, am băut-o înainte de 18; e de vină, cred, iritarea creierului din cauza insultelor de pe facebook. Se scrie despre mine de către miliţieni gînditori, titireze politruce, fătuce pentru care iluzia că sînt cele mai tari din lume ţine loc de satisfacere fiziologică. Mă rog! […]

Din volumul În halat şi papuci, publicat de revista Încotro? reţin nu fără amuzament cum era mituit Nicolae Iorga. Se ştie că marele savant se credea înainte de toate mare dramaturg, deşi în realitate era un ticluitor de texte de o rară mediocritate. Puteai scrie că e un istoric aşa şi aşa, puteai scrie că […]

Partizanatul impus. Am scris undeva şi cred că am şi publicat, tot, undeva, despre riscul de a fi neutru în România patimilor de galerie. Cînd divizarea pe un subiect sau într-un eveniment atinge culmea, a rămîne la mijloc, refuzînd să treci într-o parte sau într-alta, te poate costa. Caragiale istoriseşte cu umor negru, în Atmosferă […]