periprava

Echipe din MApN, în cooperare cu specialişti din Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul Afacerilor Interne, au cercetat proximitatea localităţii Periprava, judeţul Tulcea, de unde au ridicat fragmente ale unei drone de origine rusească.

Forţele MApN au ridicat, marţi, într-o zonă din apropierea localităţii Periprava, judeţul Tulcea, fragmente de drone căzute, la finalul lunii iulie, pe malul românesc al Dunării, ca urmare a atacurilor executate de forţele ruse asupra unor obiective civile şi de infrastructură portuară din Ucraina.

Pe data de 10 mai a acestui an, am întreprins cea mai stranie călătorie: cu o maşină încărcată cu 70 de cutii, conţinînd tot atîtea schelete ale deţinuţilor, morţi în lagărul de la Periprava. La Institutul Naţional de Medicină Legală ”Mina Minovici” am fost primit cu o mare solicitudine şi am fost ajutat să încarc osemintele, nefericit ambalate în cutii de ”deşeuri biologice”: alte ambalaje mai potrivite nu existau în dotarea INML. Dealtfel, întodeauna trasportarea celor găsiţi în morminte fără cruce s-a făcut în asemenea ambalaje. Morţii de la Periprava n-au făcut excepţie. Destinaţia lor a fost aleasă de mine: Mînăstirea Dervent, unde le-am dus împreună cu părintele stareţ Andrei, pe post de şofer. Altfel, dacă n-aş fi făcut această alegere, ar fi fost îngropaţi, după clasarea dosarului, în cimitirul ”morţilor fără aparţinători” de la Străluleşti, într-o groapă comună.

Este al optulea an de cînd, din 2015, vin la Periprava. Opt capitole ale unei cărţi nescrise, care s-ar putea numi fie ”În căutarea poporului pierdut”, fie ”Mort ai fost şi te-am aflat”. Şi în acest an, la finele primei zile a investigaţiior noastre, începută la primele ore, am identificat deja cel puţin şapte gropi, în care se pot afla tot atîtea rînduri de oseminte ale foştilor deţinuţi politici morţi la Periprava. Sau mai multe, sau mai puţine – căci în anii trecuţi, am găsit şi cîte doi deţinuţi în aceeaşi groapă, iar în două cazuri, cei morţi au fost scoşi din ele, fiind recuperate de familiile lor, pe ascuns şi cu teamă de ochii autorităţilor.

În această vară, s-au făcut şapte ani de cînd, în 2015, am deschis alături de arheologul Gheorhe Petrov şi de echipa noastră ”operativă” şantierul arheologic de la Periprava. Am petrecut, în total, acolo, între morţii lagărului îngropaţi fără cruce, aproape o sută de zile din viaţa noastră. O sută de zile, sub pecetea versurilor din titlu, din poemul ”Umbre”, al lui Radu Gyr. Am reuşit să găsim, pînă acum, 67 de morţi. Ei nu mai sînt umbre, ci certitudini ale unei crime împotriva umanităţii. Aceasta e povestea lor şi a noastră, a celor plecaţi în căutarea lor.

Nimeni nu ştie să-ţi spună cît de veche e Periprava, aşezarea de pescari din colţul estic al hărţii României şi al Deltei. Astăzi cu numai 136 de locuitori, mai mulţi vara, cînd vin grupuri de turişti, în Periprava şi împrejurimi trăiau la finele anilor `50 şi începutul anilor `60 peste trei mii de oameni, majoritatea deţinuţi politici şi gardienii lor, în probabil cel mai cunoscut lagăr de muncă al României. Redau aici cîteva file ale istoriei acestui loc straniu şi trist.

În 2006, am iniţiat un program de cercetare inedit în România, ca de altfel, pe atunci, în majoritatea ţărilor foste comuniste – cu excepţia, din cîte ştiu, a fostei Iugoslavii, unde au fost investigate gropile comune rezultate de pe urma masacrelor din timpul războiului recent – l-am denumit atunci ”arheologie contemporană”. Acum, îl numesc mult mai aplicat, ”arheologia crimelor comunismului”.

Sîntem în al şaptelea an la Periprava. Deja cunoaştem satul ca-n palmă, şi localnicii s-au învăţat la rîndul lor cu noi şi cu meseria noastră ciudată, care ne face să-i căutăm şi să-i scoatem din gropile lor fără cruce pe morţii lagărului care a funcţionat aici de la finele anilor `50 şi unde şi-au găsit un sfîrşit tragic 124 de deţinuţi, asupra căruia vrem să facem lumină.

Un izvor trebuia protejat totuşi, chiar dacă în preajma sa se făceau înmormîntările noaptea, în secret, a unor deţinuţi politici, iar apoi nisipul rămas în surplus în urma săpării gropii era atent nivelat, astfel încît dimineaţa să nu fi văzut nimeni că acolo a fost înmormîntat un om. Prima oară m-am gîndit că gardienii au […]

Faţă de anul trecut, arşiţa s-a înmuiat, cel puţin deocamdată la Periprava. Se simte că se apropie toamna. Suntem aici toţi, „echipa”, cum spune Ghiţă Petrov, şeful grupului de (trei) arheologi – cu mine, patru – este aceeaşi: vechii mei prieteni Gabi Rustoiu, directorul Muzeului Unirii din Alba Iulia, Paul Scrobotă, de la Muzeul din […]

În 2006, cînd am iniţiat programul de arheologie contemporană la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc pe care îl conduceam, nu credeam că voi trăi ceea ce trăiesc acum. Mă aflu în al şaptelea an la Periprava, cimitirul lipovenesc unde, chiar la intrare, se află pe un teren viran, pînă spre […]

Cu toate greutăţile şi piedicile puse de Alexandra Toader pentru a sista investigaţiile în vederea descoperirii osemintelor victimelor regimului comunist, activitate definitorie cîndva a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, pe care acum fosta consileră de la Cotroceni îl conduce, am reuşit, nu fără efort, dar cu sprijinul pe care l-am avut dintodeauna din partea […]

„Crimă făcută cu conştiinţă". Aşa ar rezuma Radu Ioan în câteva cuvinte cei trei ani petrecuţi la Periprava, sub „bastonul de cauciuc" al lui Ion Ficior, „un om crud" căruia toţi subordonaţii se străduiau să-i intre în graţii prin pedepse şi metode care mai de care mai barbare: „Te ţineau doi criminali de-ăştia, îţi puneau o pânză pe fund, udă, şi apoi cu un baston de cauciuc începeau să-ţi dea şi le numărau.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a început, luni, o acţiune de căutare şi deshumare a rămăşiţelor pământeşti ale foştilor deţinuţi politici morţi în colonia penitenciară de la Periprava, judeţul Tulcea.

Actorul Mitică Popescu, încarcerat timp trei ani în mai multe închisori comuniste, printre care şi colonia de muncă de la Periprava, povesteşte cum mulţi deţinuţi mureau de foame şi de epuizare, iar alţii de inimă rea, declarând că el a avut noroc că era tânăr când a fost condamnat.

Cine ar fi crezut că meciurile de la Euro pot stârni pasiuni până şi în locul de care se leagă unele dintre cele mai cumplite atrocităţi comise de regimul comunist... la Periprava. Meciul Ucraina - Franţa de la Euro împarte fostul lagăr de exterminare a deţinuţilor politici în două tabere.