petru groza

Căderea comunismului a adus cu sine, printre altele, şi posibilitatea de a spune adevărul despre istoria contemporană a României. Ni s-a făcut această favoare nu numai prin dobîndirea libertăţii de expresie, dar şi prin descuierea arhivelor. Graţie cercetărilor din ultimii ani, ştim multe lucruri, pînă nu demult ascunse, despre anii imediat postbelici. De exemplu, că […]

Nu demult, aflîndu-mă la Biblioteca Academiei, m-a abordat un domn. Nu prea tînăr, dar nici prea bătrîn. Ţinea la subţioară un dosar voluminos. – Ce ştiţi despre Afacerea Skoda? I-am spus ce ştiam. În 1933, sub guvernarea Alexandru Vaida Voievod, izbucneşte un uriaş scandal de corupţie în Armată. Graţie unor comisioane grase primite de generali […]

Sub titlul Cartea Albă a Securităţii (23 august 1944-30 august 1948), Serviciul Român de Informaţii a publicat, în 1997, un volum de documente secrete din anii imediat postbelici. În această senzaţională culegere întîlnim şi textul de mai jos, despre supravegherea informativă a primului ministru, dr. Petru Groza: „Raport nr. 2 / 28 mai 1945 Relativ […]

Petru Groza la Moscova. Reconstrucţia României, culegerea de discursuri şi interviuri de-ale lui Petru Groza în anii 1944-1946, mă surprinde prin invocarea călătoriei sale în URSS, între 4-13 septembrie 1945, în plină Grevă regală. Nu puţine sînt intervenţiile publice ale premierului în care să nu se refere la cele două întîlniri cu Stalin. Cea de […]

1. Ioan Valahul e un personaj simbol în Princepele lui Eugen Barbu. Şoaptele literare susţin că personajul îl are drept prototip real pe regretatul Ioan Lăncrăjan. Oricum, pentru Eugen Barbu, el se vrea vocea autohtonă a românului peste care trec, asemenea valurilor peste pietrele statornice, domniile vremelnice. De aceea, spusele sale Princepelui au valoare emblematică: […]

Spre sfîrşitul lunii feburarie, în anul 1949, episcopul Grigorie Leu al Huşilor a fost chemat la Bucureşti, de autorităţile ecleziastice – în condiţiile în care se preconizase deja, prin noua Lege a Cultelor, desfiinţarea episcopiei pe care o păstorea. La întoarcere, s-a simţit rău şi, două zile mai tîrziu, a murit – lăsînd apropiaţilor săi suspiciunea că a fost otrăvit.

Republica a fost un instrument constituţional instaurat în România ca o unealtă a regimului de ocupaţie al ruşilor, care au făcut din ea o marionetă sîngeroasă, cu caracter genocidar, de care ocupanţii s-au folosit pentru instalarea în ţară a regimului sovieto-comunist. Modul în care s-a instaurat Republica, ilegitim, prin uz de forţă, cît şi frauda formei de drept a adoptării ei fac din aceasta, din punct de vedere istoric şi de drept, o anomalie istorică ilegitimă. Cu alte cuvinte, România nici măcar nu este, de fapt, republică. Dar nicio instanţă din ţară, nici măcar după căderea comunismului, nu se încumetă să recunoască această realitate. Şi să o repare – cu atît mai mult, cu cît am ajuns la ”fundul sacului” cu preşedinţi.

Din cercetările pe care le-am întreprins, pot spune că singurul delegat yde la Marea Unire care n-a intrat în vizorul Securităţii a fost Petru Groza. În rest, cei 374 de delegaţi la Alba Iulia care mai trăiau după 6 martie 1945 au fost victimele ei. Motivul era unul singur.

Se împlinesc 75 de ani de când Regele Mihai I schimbă cursul istoriei. Pentru prima dată în istoria regalităţii din România, Regele Mihai I refuză să mai promulge actele normative emise de Guvern. Asta după ce premierul de atunci, Petru Groza, refuză să demisioneze. Un premier pe care regele a fost nevoit să îl numească […]

Ziua de 27 mai 1945 a căzut într-o duminică. La Bucureşti a fost o zi frumoasă şi caldă din perspectiva vremii, dar nu şi a vremurilor. În acea zi un informator, ”agentul Salcîm”, aflat în slujba sovieticilor, a urmărit, pas cu pas, ce a făcut primul ministru român, dr. Petru Groza. Raportul lui s-a păstrat şi deschide o fereastră către acea zi din trecut, de acum 75 de ani.