redactie

Articolul Mai multă vigilenţă în munca de popularizare a ştiinţei semnat în Scînteia din 31 mai 1952 de dr. C. Marcu, director adjunct al Institutului de Fiziologie al Academiei R.P.R., o demască pe dr. Amelia Bernea pentru articolul Celula, cărămida corpurilor vii, apărut în nr. 36, luna mai, 1952, al revistei Ştiinţă şi tehnică pentru […]

Necesara reeditare. Editorul a venit azi cu textele din noul volum de eseuri corectate deja pentru a verifica cu mine cîteva lucruri neînţelese de el. Ajuns la Apocalipsa meteo pe mare, text despre Pasărea furtunii, am ţinut să remarc uriaşul talent al lui Petru Dumitriu. Ce film uriaş, incredibil, s-ar putea face din acest roman […]

Pe 11 iulie 1997, preşedintele american Bill Clinton a făcut un popas oficial la Bucureşti. Era la cîteva zile de la Summitul NATO de la Madrid, la care România na fost invitată să adere la Alianţă, deşi Puterea de la acel moment (Emil Constantinescu şi CDR) pariase electoral enorm pe intrarea noastră în NATO. Calcule […]

Atlas. Aseară a venit la mine, la birou, anticarul Dobre şi mi-a adus Jean-Paul Roux, Asia centrală. Istorie şi civilizaţie, variantă românească a amplului studiu „LʼAsie centrale, histoire et civilisation”, publicat în 1997 la editura Fayard. Noaptea, înainte de culcare, ca de obicei, după autoadministrarea Melatoninei adormitoare, am citit din cartea lui Roux. N-am terminat, […]

De la foarfece la… Descriind presa de pe vremea lui Carol I, Archibald, pseudonimului ziaristului Ghiţă Rădulescu, în volumul Ce-am văzut în România Mică, apărut în 1926 în Biblioteca ziarului Universul, se opreşte asupra practicii de a face ziare din alte ziare, prin copiere pur şi simplu. Practic se tăiau cu foarfecele articole din alte […]

Cei doi mari ziarişti. Aplecarea asupra lui Pamfil Şeicaru, provocată de o deraiere – tipică mie – de la studiul principal, îmi poate fi folos – îmi dau seama pe măsură ce înaintez în cercetarea destinului de excepţie a marelui gazetar şi pentru volumul dedicat lui Stelian Popescu. Din start se desprind cîteva adevăruri despre […]

Am mai scris, cred, undeva, că unul dintre lucrurile care m-a exasperat ca gazetar în anii comunismului a fost obligaţia de a fi penibil. Birocratizarea infernală din ultimii ani ai regimului Ceauşescu făcea ca orice moment să fie ucis din faşă prin repetarea aberantă a unor clişee. Şi nu mă refer doar la aniversările lui […]

Kahn, 57 de ani, reprezintă valorile tradiţionale ale ziarului din New York, dar este, în acelaşi timp, chemat să conducă o redacţie în profundă transformare.

O jurnalistă din Afganistan, care ocupa în acelaşi timp şi funcţia de consilier pentru camera inferioară a parlamentului, a fost împuşcată mortal, sâmbătă, la Kabul.

Povestea mea cu jurnaliştii acoperiţi e veche şi începe de dinainte de primul meu articol din 2011 despre invazia misterilor Smith. Începe din redacţia Academiei Caţavencu(AC). Acolo am văzut ce înseamnă un singur măr stricat pentru viaţa unei "comunităţi de informaţii", cum e Presa. Iar AC a fost primul organ de presă care a câştigat la CEDO un proces cu Statul român pentru ascultarea ilegală a ziariştilor din redacţie. Şi primul ziar care a denunţat infiltraţii din redacţie sau pe cei care au fost informatori plătiţi ai Securităţii. Era deceniul anticomunist în care Securitatea era un subiect, iar serviciile în perioada Măgureanu, el însuşi rezident al Securităţii, făceau mineriade şi dădeau jos prim-miniştri. Şi azi e la fel. Numai că azi, foarte puţini ziarişti au curajul şi locul unde pot scrie despre abuzurile poliţiei politice.

Cotidianul New York Times a început, de luni, să transmită pe site-ul său şedinţele de redacţie zilnice, această inţiativă având ca scop asigurarea transparenţei demersului editorial.