20:55, 25 Apr. 2023
Sînt multe căile prin care poţi distruge o ţară. Războiul este calea violentă, dar nesigură: războiul îi solidarizează pe cei atacaţi, chiar cuceriţi. Creează un suflu naţional nou, o renaştere latentă, care mai devreme sau mai tîrziu îşi vădeşte puterea într-o mişcare de eliberare. Distrugerea, acapararea resurselor naturale ale ei este o cale mult mai sigură, pentru că duce la sărăcie, iar sărăcia individualizează, aruncă omul în singurătatea propriilor nevoi – dar nici asta nu durează, pentru că motivele sînt treptat conştientizate şi duc, în cele din urmă, tot la o solidarizare naţională, împotriva celor care sărăcesc ţara. Şi, pe o cale sau alta, în cele din urmă spolierea este înlăturată, sau diminuată pînă la pragul suportabilităţii. Oamenii nu mai stau, pur şi simplu, cu braţele încrucişate ”în aşteptarea unor zile mai bune”, ci reacţionează. E tot un semn de renaştere a ţării, prin solidaritate. O ţară se distruge, cel mai eficient, prin îngustarea viitorului ei. Distrugîndu-i sistemul de educaţie.