08:33, 26 Sept. 2022
O cronică a scumpirilor în istoria românilor începe acum două sute de ani. În Evul Mediu, nu existau scumpiri, pentru că nu prea era piaţă – economia de schimb era relativ redusă şi oamenii consumau ceea ce îşi produceau, rareori tîrguiau altceva în afara mărfurilor manufacturate. Cuvîntul ”scumpete” apare pentru prima oară (şi destul de des) în cronica unui cojocar din Bucureşti, Ioan Dobrescu, scrisă înainte, în timpul şi după mişcarea lui Tudor Vladimirescu. Cronicile anterioare erau, în majoritatea lor, despre putere şi politică. În schimb, acest meşter cu ştiinţă de carte e mai aproape de viaţa de zi cu zi, decît de ”urzeala tronurilor”. Dar raritatea referinţelor istorice e înşelătoare. Că e scump să trăieşti, românul s-a plîns dintotdeauna. Uneori, fără să fie aşa, dar cel mai des pe drept. Iar acum, are dreptate mai mult decît oricînd. Încotro întorci capul, oriunde priveşti, vezi ”scumpetea”. Pare greu de crezut, dar au fost vremuri în care a fost şi mai rău decît azi.