tacitus

Un nou serial. Deşi în planul personajelor care duc serialul nu se întîmplă nimic, Kirk, Spock jucînd rolul pasiv al coloanelor care ţin bolta numai şi numai prin nemişcare, serialul Star Trek rămîne interesant prin uluitoarea capacitate de a născoci lumi şi situaţii bizare de la un episod la altul, fără a lăsa impresia unei […]

Nae Ionescu contra Ionel Brătianu. Am terminat volumul VIII din Publicistica lui Nae Ionescu. 1927 e – potrivit editoarei – unul bogat pentru publicistul Nae Ionescu. De aceea, aşa cum ni se spune în finalul culegerii, acest volum se opreşte la 31 august 1927. În plan politic viaţa părea să curgă în favoarea Liberalilor. După […]

Am luat la Găgeşti cu mine volumul unu din Opere de Tacitus. Cuprinde Dialogul despre oratori şi Viaţa lui Agricola. Cele două texte n-au legătură cu Tiberiu, disecat doar în Anale. Chiar dacă Dialogul e operă de debut a istoricului, vreau s-o citesc: Sînt sigur că voi descoperi gînduri de acum 2000 de ani valabile […]

Istoria se repetă, pentru că Istorie înseamnă oameni, şi oamenii se repetă, deoarece micimea lor, întinsă pe durata Istoriei, duce în chip obligatoriu la repetarea aceloraşi greşeli. Repetarea izvorăştei şi din puţinele motoare care se îngrijesc de fire umană pe drumul de la naştere la moarte: nevoile vitale, de la foame pînă la sex, aceleaşi […]

Efort. Cu chiu cu vai am terminat Romanul, romanul lui Mika Waltary. Spun Cu chiu cu vai, deoarece rar am întîlnit în proză ceea ce în seriale e nărav obişnuit: Stoarcerea personajului principal de toată personalitatea pentru a putea hrăni o întreprindere de mult epuizată. Mă amuză să descopăr la toate serialele trecute de Sezonul […]

O conjuncţie. Scriind cîndva despre romanul dedicat Căderii Constantinopolelui de către Mika Waltari în finlandeză, publicat în româneşte sub titlul Amanţii din Bizanţ. Însemnările lui Ioannis Anghelos, Polirom, 2003, luam în discuţie controversa dintre catolici şi ortodocşi în chestiunea lui Şi Fiului. Tableta lui Arghezi Bunul patriotism (Adevărul literar şi artistic, 24 noiembrie 1929) o […]

Geniul lui Tacitus atinge culmea în descrierea nebuniilor lui Nero. Printre altele, Nero se decide să-şi omoare mama, pe Agrippina, cea care-l otrăvise pe Claudiu, bărbatu-său, pentru a ajunge mamă de Împărat şi, mai ales, îndeosebi Conducătoarea de fapt a Imperiului. Ca şi Livia în cazul lui Tiberius, ea pariază pe nevolnicia fiului (Nero e […]

Sursa de fapte abominabile. Dacă Istoria e Marele Prozator, istoricii de renume, precum Tacitus, înzestraţi cu geniu literar, pot face dintr-un text dedicat trecutului o capodoperă shakespeareană. Tacitus, înverşunat pe Tiberius, trudeşte din greu să-l prezinte pe cel de-al doilea Caesar un Monstru. I-ar fi reuşit, poate, dacă lui Tiberius nu i-ar fi urmat Caligula, […]