17:00, 19 Ian. 2022
După 23 august 1944, germanii din România, nu numai trupele aflate în România, dar şi populaţia civilă au devenit brusc inamici. Bunurile comunităţii germane au fost confiscate, dar – ce a fost mult mai tragic – sub presiunile Comisiei Aliate (sovietice) de Control, au fost întreprinse o serie de măsuri nu numai împotriva germanilor sosiţi pe teritoriul României în timpul celui de-al doilea război mondial, ci şi a minoritarilor germani din Ardeal, Banat şi Bucovina, găsiţi vinovaţi că ”au sprijinit efectiv armata germană”. Erau de fapt socotiţi suspecţi numai datorită naţionalităţii lor. Măsura extremă a fost admiterea cererilor ocupanţilor sovietici de a-i deporta la muncă forţată în URSS. Ceea ce autorităţile române n-au admis în trecut să se întîmple cu evreii, s-a admis în legătură cu saşii şi şvabii. Aşa s-a scris o pagină ruşinoasă în istoria noastră recentă, cea a unei acţiuni de deportare a unei minorităţi, e drept că solicitată de regimul de ocupaţie al Armate Roşii ”frăţeşti”.