Lipsa cipurilor provoacă pierderi de 100 milioane euro industriei auto

Pentru a face faţă crizei provocate de pandemie, producătorii şi furnizorii au reacţionat prin reduceri drastice ale stocurilor şi comenzilor de semiconductori. La scurt timp după revenirea cererii de pe piaţa automobilelor, mult mai rapidă decât se preconiza în a doua jumătate a anului 2020, jucătorii din industrie au descoperit că producătorii de cipuri au realocat capacităţile de producţie către pieţele finale cu o cerere în plină expansiune precum computerele şi centrele de date, lăsând astfel puţine capacităţi pentru sectorul automobilelor. Deşi au trecut aproape doi ani de la primele semne ale scăderii stocului de semiconductori, producţia de maşini rămâne de departe sub nivelul din 2019, înregistrând un deficit cumulat de producţie de peste 18 milioane de vehicule la nivel mondial. Situaţia a fost comparativ mai grea în Europa, spre deosebire de China sau America de Nord, producţia de vehicule scăzând la un nivel fără precedent de aproximativ 13 milioane de vehicule în 2021. După ce a dat semne de îmbunătăţire la finalul anului 2021 şi în primul trimestru al anului 2022, recuperarea producţiei a fost din nou afectată de tensiunile suplimentare cauzate de blocarea lanţurilor de aprovizionare din Shanghai, precum şi de invazia Rusiei în Ucraina.

Pentru a calcula impactul produs de penurie specialiştii Allianz Trade au comparat producţia din anii 2021 şi 2022 cu nivelurile din 2019. Având în vedere cheltuielile generale de consum pentru bunuri, în această perioadă, se preconiza că cererea va fi similară cu cea din 2019, dacă oferta ar fi permis acest lucru.

Calculele arată că mai mult de 50 de miliarde de EUR au fost deja pierduţi în 2021, echivalent cu 0,4% din PIB. Presupunând că producţia europeană va scădea cu încă -1% în 2022, s-ar putea pierde în total 98 de miliarde EUR. Cu toate acestea, Germania a făcut faţă celei mai mari lovituri (o pierdere de 47,5 miliarde EUR în valoare adăugată în 2021 şi 2022), deoarece sectorul automobilelor reprezintă o cotă mai mare din valoarea adăugată în ansamblu. Pe de altă parte, istoricul nivelurilor scăzute în cazul retailerilor sugerează că ar putea exista un mare potenţial de creştere dacă producţia va fi reluată în 2023.

La o primă vedere, situaţia pieţei auto în România pare decuplată de tendinţele globale, producţia de autoturisme înregistrând o creştere de peste 15%, vânzările de autoturisme noi fiind în creştere cu 5% în primele opt luni ale anului 2022 faţă de aceeaşi perioadă din 2021.

”Dacă luăm în considerare ultimele evoluţii, observăm că vânzările de autoturisme noi au scazut cu mai mult de 20% în luna august faţă de perioada similară a anului trecut. Şi mai important de specificat este că mare parte din producţie a fost destinată exportului, motiv pentru care, ne aşteptăm la un recul şi pe această dimensiune. Chiar dacă mare parte din autoturismele produse local se adresează unui public cu buget mai redus şi au potenţialul de a menţine nivelul comenzilor la un nivel ridicat într-o perioadă de criză, nu putem lua în calcul o perioadă lungă de timp. Totuşi, cei mai importanţi factori care vor modela cererea şi oferta în perioadă următoare rămân gestionarea penuriei de semiconductori şi, cu efect mai de durată, trecerea la producţia în masă de modele electrice.”, punctează Mihai Chipirliu, CFA Risk Director, Allianz Trade

Cu toate acestea, suportul din partea statului ar trebui să rămână ridicat pentru un sector care contribuie cu mai mult de un sfert la formarea produsului intern brut, însă provocările la nivel geopolitic global şi regional sunt de asemenea foarte mari. România este la graniţa unui conflict devastator şi percepută cu un risc mai mare decât poate o arată cifrele, din punct de vedere al factorilor ce pot influenţa decisiv atât deciziile de a rămâne investit (sau căutarea unor măsuri alternative de disipare a acestui risc prin constituirea unor companii de tip „joint-venture”) cât şi deciziile cele de continuare a investiţiilor sau de relocare a facilităţilor de producţie din alte ţări.

În timp ce principalul motiv pentru producţia globală scăzută este unul comun în toate regiunile, analiştii observă o dispersie semnificativă în performanţa regională. Comparând rezilienţa înmatriculărilor de automobile cu capacităţile mature de producţie de semiconductori la nivel regional, se observă o legătură puternică şi pozitivă, care subliniază importanţa producţiei locale de cipuri. Vulnerabilitatea Europei este mult mai accentuată din cauza faptului că producţia cipurilor pentru automobile se bazează pe tehnologii de fabricaţie bine stabilite. Spre deosebire de cipurile de calcul sau de memorie prezente în smartphone-uri şi calculatoare care utilizează cele mai avansate tehnologii de fabricaţie ("noduri") şi care se găsesc doar în Taiwan şi Coreea de Sud, cipurile pentru automobile se bazează pe noduri mature introduse în anii 1990 şi 2000.

Pe termen lung, lanţurile de aprovizionare rămân în pericol pe măsură ce semiconductoarele devin omniprezente, iar maşinile devin din ce în ce mai tehnologizate datorită: conectivităţii (cipurile vor asigura conectarea prin WiFi la reţeaua producătorului şi la telefoanele şoferilor prin Bluetooth), siguranţei ( prin implementarea tot mai multor senzori de mişcare, de detectare a unghiului mort) şi electrificării, datorită faptului că, maşinile electrice au de două ori mai mulţi semiconductori decât maşinile cu motor cu combustie internă.

În acest context sprijinul ar trebui să fie focalizat pe obiective imediate şi rezonabile, deoarece, autonomia semiconductorilor este departe de a fi la îndemâna Europei. Cu toate acestea, factorii de decizie politică pot oferi suport, în special pe segmentele unde Europa este o piaţă importantă de producţie. Ca rezultat, există puţine stimulente, însă, cu toate acestea, sunt necesare soluţii viabile din punct de vedere economic pentru a contribui la creşterea amprentei de producţie pentru semiconductori de calitate industrială şi auto. Astfel, factorii de decizie politică trebuie să încline balanţa în direcţia corectă pentru ca investiţiile locale să fie mai valoroase decât externalizarea în Asia.