Mulţumită digitalizării, pentru prima oară îi poţi vedea pe Cleopatra, Henry al VIII-lea şi pe Napoleon readuşi la viaţă

De ce ochii statuilor sunt aşa lipsite de viaţă, se întreba Iulius Cezar interpretat de actorul Rex Harrison în filmul Cleopatra din 1963, având în vedere că majoritatea sculpturilor greco-romane nu aveau pupile. 

Picturile, statuile, cinematografia, chiar şi jocurile video, nu reuşesc să aducă la viaţă personalităţile istorice care n-au fost niciodată fotografiate sau filmate. 

Acum este posibil să ştim cum arătau cu exactitate orice personalitate istorică născută înainte de apariţia fotografiei în secolul 19. 

Prin tehnologia digitală (aplicaţii de tip Photoshop) şi cu puţun ajutor din partea Inteligenţei Artificiale, poţi vedea acum cum arăta regele englez Henry al VIII-lea care a domnit între anii 1509 şi 1547, sau pe Napoleon Bonaparte care a fost împărat al Franţei între 1804 şi 1815. 

Deşi ambele personalităţi au apărut în pictură că sunt afectate de obezitate, cu toate trăsăturile exacte şi sunt bine detaliate, nu par destul de fotorealiste. 

Inteligenţa Artificială, dacă primeşte comenzi corecte, poate să genereze portretul unui rege englez afectat de obezitate ce a trăit în secolul 16, sau un general francez de la începutul secolului 19.

Cinematografia nu va putea niciodată să redea personalităţile istorice cu exactitate, cu toate că avem descrieri şi monede în cazul reginei Cleopatra, în primul rând intervine regula obligatorie pe care fiecare film este obligat să-l afişeze: Orice asemănare cu persoane reale sau cu alte entităţi din viaţa reală este pur întâmplătoare. Toate personajele şi celelalte entităţi care apar aici sunt fictive. Orice asemănare cu persoane reale, morţi sau vii, sau cu alte entităţi din viaţa reală, trecute sau prezente, este pur întâmplătoare.

Mai nou, şi jocurile video sunt obligate să o aibă. Producătorii preferă să folosească personaje cu trăsături diferite faţă de cele ale personalităţilor istorice reale, tocmai din teama proceselor, căci ar putea să fie spectatori ce ar putea să-i reclame pe producători că personajele ce apar în postură ruşinoasă sau în cea de victimă ar semăna perfect cu ei. 

Poate că actriţa Elizabeth Taylor a interpretat-o magistral pe Cleopatra, dar acel personaj nu este deloc adevărata regină egipteană Cleopatra a VII-lea Filopator care a domnit între anii 51 şi 30 î.Hr. 

Elizabeth Taylor este o actriţă americană, născută în Londra în 1932. Ea a dus un stil de viaţă modern (cu apă potabilă, căldură, electricitate, dietă alimentară corespunzătoare, cosmetice moderne, vaccinuri şi medicină avansată). 

Pe când adevărata Cleopatra a dus un stil de viaţă antic. Deşi făcea parte din familia regală, ea nu a beneficiat de aceleaşi utilităţi şi nivel de confort ca actriţa Elizabeth Taylor, prin urmare , arăta diferit şi nu ar fi fost la fel de atractivă ca ea. 

Dieta ei alimentară era mult mai precară chiar dacă putea să consume mai multe proteine decât orice egiptean de rând, nu cunoscuse tomatele care au un impact major asupra orgnanismului uman şi chiar asupra înfăţişării, ea nu s-a vaccinat, nu a avut electricitate şi nici încălzire sau răcoare prin dispozitive artificiale. Nu avea nici acces la colecţia de cosmetice de care dispunea actriţa Elizabeth Taylor în anii 1960. 

Au fost producţii ca filmul Cleopatra din 1999 care a reprezentat-o pe regină ca fiind de culoare, jucată de o actriţă din Chile, Leonor Varela. 

Cleopatra cea reală, fiind macedoneană de origine (strămoşul ei era Ptolemeu I) şi crescută la curtea regală a Ptolemeilor, era de culoare albă. Ea ar fi avut şi trăsături care nu o făceau candidată pentru a deveni fotomodel.  

Ar fi suferit de o maladie gentică degenerativă, de dimorfism, fiind rezultat al căsătoriilor între fraţi şi surori. 

În timp ce istoricul roman Dio Cassius a descris-o după standardele frumuseţii din secolul 1 î.Hr. pe Cleopatra drept „o femeie de o frumuseţe depăşitoare”, un număr de istorici moderni au caracterizat-o ca fiind mai puţin decât excepţional de atractivă. Cu toate acestea, ei au observat că frumuseţea ei a fost vestită şi că aspectul ei era seducător.

Însă monedele, picturile şi busturile realizate la puţin timp după moarte o arată că avea nasul cârn şi o înfăţişare tipică unei macedonene. 

Royalty Now Studios a creat cel mai exact portret al reginei. 

Plutarh prezintă o viziune ceva mai complicată despre cum arăta Cleopatra. Descriind întâlnirea Cleopatrei cu Marcu Antoniu, scriitorul grec a remarcat că „ea urma să-l viziteze pe Antoniu chiar în momentul în care femeile au cea mai strălucitoare frumuseţe şi se află la apogeul puterii intelectuale. Căci frumuseţea ei, după cum ni se spune, nu era în sine cu totul incomparabilă şi nici de natură să-i lovească pe cei care au văzut-o; dar conversaţia cu ea avea un farmec irezistibil, iar prezenţa ei, combinată cu persuasivitatea discursului ei şi cu caracterul care era cumva difuzat despre comportamentul ei faţă de ceilalţi, avea ceva stimulant".

Plutarh a continuat: „Era dulce şi în tonurile vocii ei; iar limba ei, ca un instrument cu multe coarde, putea să întoarcă cu uşurinţă în orice limbă dorea...”

Canalele de YouTube precum Royalty Now Studios, Mystery Scoop şi Equator AI pot să redea chipurile personalităţilor istorice la viaţă: de la corpolentul rege Henry al VIII-lea la Napoleon Bonaparte.