Viaţa mea în fotbal. Invitat: Eric de Oliveira

Ne apropiem cu paşi repezi spre viaţă de dinainte de pandemie, sper eu mai înţelepţi, mai hotăraţi, mai buni şi mai frumoşi. Am aflat ce înseamnă să ne fie luata libertatea fară să avem un cuvânt de spus, dar acum suntem din nou aici cu zâmbetul pe buze şi ne bucuram de un nou început. De asta se bucură şi invitatul meu, cel mai bun marcator străin din Liga 1 care a venit tocmai din Brazilia în urma cu 14 ani şi s-a îndrăgostit de România despre care spune că este a doua lui casă. Bună, Eric. Spune-mi, cum te-am cucerit noi romanii?

 

Nu ştiu cum ne-am nimerit, dar exact astăzi 8 iulie împlinesc 14 ani de când am venit în România. Atunci am venit în România, pe 8 iulie din 2007. A fost o chestie frumoasă. În primul rând am fost acceptat foarte bine aici, am fost primit de lume foarte bine şi lucrul acesta cred că a făcut să mai rămân în continuare în România.

 

Cum am reuşit noi românii să te facem să te simţi aici că acasa? Pentru că ai spus de foarte multe ori că România este a doua ta casă.

 

Da, a fost frumos atunci pentru că m-am împrietenit cu doi băieţi şi eram împreună aproape în fiecare zi. Acest băiat a fost fratele soţiei mele care a murit şi m-a prezentat soţiei mele pe vremea respectiva şi părinţii ei mă făceau să mă simt foarte bine cu mâncarea. Cam în fiecare zi eram împreună şi atunci m-au făcut să mă simt mai aproape de Brazilia. Pentru că, precum Brazilia, se pare că românii sunt un popor foarte primitor. Şi m-au primit foarte bine aici, m-am simţit minunat, mâncarea era cam aproape la fel cu ceea ce aveam în Brazilia şi atunci mi-au lipsit numai familia mea din Brazilia şi prietenii ca să fie a doua Brazilie.

 

Dar cum ai reuşit să ajungi în România, la Mediaş?

 

Mai complicat. Am plecat la un turneu cu o echipă din Brazilia la care am jucat înainte de a juca la Gaz Metan, se numea clubul Atletic Motropolitan. Noi am fost invitaţi la un turneu în Austria, şi de acolo a fost o legătură unde persoana care este să zicem mâna dreaptă a lui Hagi. El în trecut a făcut o negociere cu fostul meu impresar brazilian cu un jucător din Moldova şi atunci au vorbit uite că venim cu o echipă braziliană şi dacă ştiţi pe cineva în România care vor jucători brazilieni să vina în Austria să vadă. Şi pe vremea respectivă cei de la Gaz Metan voiau să promoveze în divizia A şi au venit să caute jucători acolo. Şi aşa am ajuns aici.

 

Ţi-a fost greu să iei decizia asta, să pleci din Brazilia, să pleci de pe un continent pe altul, departe de casa? La ce te aşteptai când ai auzit că vii în Romania, ce ştiai despre ţara asta?

 

Am povestit cu mama. Nu voiam să plec din Brazilia, aveam ofertă la o echipă din divizia A, aveam 28 de ani şi era visul meu să joc în campionatul brazilian. Şi mi-a apărut aceasta şansă să vin în Europa la un turneu şi probabil la o plecare pentru că eu aveam deja un pre contract la o echipa din Austria din divizia B numai că meritul s-a oferit mai mult la o echipa braziliana şi mi-au schimbat tot drumul. Eu ştiam aşa puţin despre Romania, ştiam de Nadia Comăneci, de Hagi. O chestie care a fost foarte amuzanta, eu am crezut că Transilvania este oraşul din filme şi mai ales istoria lui Dracula. Şi apoi când am aflat că era adevărat că eram în Transilvania eu m-am şmecherit cu preietnii din Brazilia pt că mă întrebau unde eşti? Sunt în Transilvania. Du-te, mă, că Transilvania nu exista. Ba da exista. Şi am descoperit aşa m-a făcut să iubesc Romania din ce în ce mai bine, din ce în ce mai mult pt că Romania e o tara foarte bogata, are oameni minunanti şi cred că lucrul asta m-a făcut să rămân.

 

Spuneai la un moment dat că în  momentul în care vorbeşti cu bunica ta iţi schimbi vocea pt că nu vrei să o faci să simţă că iţi e dor de ea, să îi îngreunezi şi ei situaţia. De cine ţi-a fost cel mai tare dor, cum ai gestionat sentimentele, cum ai gestionat dorul pt că totuşi Brazilia este departe?

 

Acum mă faci să plâng. Bunica mea din păcate a murit în 2009. Când aveam spre 15-16 ani şi nu aveam echipa, nu jucam nicăieri decât futsal. Am trecut o luna o situaţie foarte grea în care familia mea manca numai garnituri, orez, fasole neagra, din când în când cartofi, mâncam numai cu ou în fiecare săptămână şi eu aveam pe sora mea, pe verişorii mei care erau micuţi, mai mici decât copiii mei şi vedeam situaţia aia pe mine nu mă deranja, dar vedeam că copiii mâncau numai mâncarea aia în fiecare zi am făcut o promisiune la bunica mea că o să mă vadă jucând la Maracana şi o să fiu faimos şi o să aduc bani acasă. Şi din păcate bunica mi-a spus că până atunci ea o să fie îngropată. Nu că nu a avut încredere, dar a presimţit ea că nu mai avea mult de stat pe lângă noi. Din păcate în 2009 după un meci cu Dinamo unde i-am adus pe unchii mei prima data în Romania să mă vadă în calitate de jucător profesionist, bunica mea după 2 zile de la acest meci, eu am dat gol am bătut cu 1-0, bunica mea a murit şi era foarte amuzant mereu când îi sunam făceam voce de bătrân sau făceam alta voce şi bunica mea chiar stătea la povesti jumătate de ora şi chiar credea că sunt alta persoana. Şi eu când începeam să rad atunci ea şi mă înjură pe acolo să vezi ce te băţ când vii acasă. Au fost momente frumoase, cred că cel mai mare dor e cel de bunica mea pe care îl am.

 

Ce a spus familia ta în momentul în care le-ai spus că te însori cu o româncă şi că te stabileşti aici?

 

Asta e tare că nu o ştie nimeni, nu am povestit la nimeni. Mama mea a început să plângă tare că a zis că mă fura o femeie, nu mă întorc acasă şi a plâns mult, nu a acceptat la început fiindcă ştia pe Cosmina, pe părinţii ei, dar nu voiau să fiu însurat aşa de tânăr. Prea tânăr i s-a părut ei, am zis asta e decizia mea şi mergem înainte.

 

Cum ţi-ai cucerit soţia? Stiu că voi brazilienii sunteţi foarte talentaţi şi la dans, şi la muzica. I-ai cântat o serenada, eşti romantic, i-ai scris mesaje de dragoste?

 

Eu sunt femeia din relaţie. Ai înţeles, da? Cum am spus fratele ei care a murit mi-a făcut cunoştinţă cu soţia mea într-o seara pt că eu o ştiam pe ea din oraş dar nu aveam contact cu ea. Eu nu ştiam că erau fraţi. Cel mai bun prieten al meu era fratele ei. Dar eu nu veneam la ei, el venea mult la mine. Şi într-o duminica el mi-a spus hai să mergem să ne uitam la meciul la fete de la handball de aici din oraş. Şi am zis hai să mergem să ne uitam. Şi Cosmina a dat un gol şi el i-a strigat pe lângă mine Bravo, asta e sora mea! Cosmina avea nr 11 şi ea a dat gol. M-am uitat la el şi am spus asta e sora ta? Am început să radem

şi am aranjat o întălnire de seara.

 

Şi mai departe a fost greu să o cucereşti?

 

Pai eu fiind negru am devenit o noutate în oraş când am ajuns. Nu a fost niciun fel de ruşine pt ea, nu a deranjat-o şi ea m-a înţeles bine. Nu înţelegea ce vorbeam eu, dar ne-am înţeles foarte bine, am invitat-o la o masa în oraş şi a doua zi am venit la ea acasă şi aşa a început relaţia noastră.

 

Ţi-a fost greu să înveţi limba romana? Pt că spuneai ea nu te înţelegea deci ai fost oarecum forţat să înveţi limba noastră.

 

Forţat, mm. Eu am învăţat limba romana după o cearta în care nu am avut eu vina. 2 brazilieni la Mediaş, unul avea 31 ani şi era căsătorit, era cu sotie şi copil stau aici şi celalat la fel, era căsătorit dar era singur, era cel mijlociu, avea spre 24-25 şi eu aveam 21, cel mai copilaş. Şi eu vorbeam spaniola. Dar vorbeam spaniola cu cel care a învăţat la telenovele aici şi mă ajuta, ştia câteva cuvinte. Dar însă băiatul fiind mijlocie el ne făcea probleme noua mereu, se plângea că eu mă duc acasă că soţia mea, copila mea e bolnava şi îmi trebuie bani. Şi eu ziceam stai aici, daca iţi trebuie bani joci în Europa, noi brazilienii mereu am visat să ajungem în Europa, stai aici. Şi el zicea într-un minut da, stau, nu mai plec şi după 2 minute iar plângea. Şi faptul asta l-a deranjat pe băiatul cel mare pt că clubul atunci când voia să rezolve situaţia la acest băiat mergea la băiatul mare să îi traducă tot timpul. Spune-i lui, spune-i lui. Şi într-o zi a făcut o şedinţă cu noi 3 şi a spus eu am familie, am copii aici şi nu mai vreau să vă traduc vouă, eu nu am nevoie. Şi m-am simţit umilit acolo, eu nu aveam nicio vina, nu aveam nevoie să îmi traducă ceva, dar m-am simţit umilit şi am zis că îmi bag ambiţia să învăţ limba romana. Şi am învăţat în trei luni. După 3 luni au început romanii să îmi zică să îi traduc lui băiatul ăla că poate nu a înţeles.

 

Culmea ironiei. Oricum vorbeşti foarte bine, e adevărat stai de 14 ani, dar vorbeşti foarte bine. Sunt mulţi care au stat mulţi ani aici şi nu au reuşit să înţeleagă şi să vorbească. Ce ai lua din Brazilia şi ai aduce aici în Romania şi ce ai lua din Romania şi ai duce în Brazilia?

 

Cred că aş lua pe mama mea şi familia mea de acolo, aş lua aici în Romania pt că e tot ce îmi lipseşte. Şi reciproc.

 

Şi că obiceiuri, calitate umana, mâncare?

 

Mâncarea, mie îmi place mâncarea foarte mult în Romania, dar iubesc mâncarea braziliana pt că avem multe feluri, nu te opreşti de la mâncare acolo. Cred că sarmale. Avem sarmale în Brazilia dar nu e asemănător, e făcut altcumva, dar cred că sarmale e prima mâncare pe care aş lua de tot în Brazilia. Familia mea a venit aici a mâncat şi îi place foarte mult şi cred că aş merge. Cred că şi manea ar merge în Brazilia într-o sâmbăta seara.

 

Aveţi şi voi muzica asemănătoare oricum.

 

Avem. Că daca aduceam manea era un fel diferit de muzica. Brazilienii la fiecare 6 luni descoperă o noua melodie.

 

Dansul mirilor pe ce melodie l-aţi făcut? Şi spune-mi daca a fost vals sau a fost o salsa sau altceva de acolo de la tine?

 

Trebuie să vă trimit video de la dansul mirilor al meu pt că a fost o chestie foarte amuzanta. Cosmina era foarte preocupata ce o să dansam şi am vrut să fac ceva diferit şi am făcut un mixaj cu mai multe melodii şi am menţionat gen un teatru acolo, am înscenat acolo aşa.

 

Aţi făcut o coregrafie.

 

Da. Şi lumea s-a speriat că nu ştia ce se întâmplă. Eu eram la masa mirilor şi începea o melodie aşa mai încet şi eu mă ridicam într-o parte, Cosmina prin cealaltă parte şi când aveam drum să ne întâlnim ne despărţeam aşa, eu mergeam după o prietena de-a ei şi ea după un prieten de-al meu. Şi nu dansam cu ea. Şi lumea a crezut vai se băţ ăştia doi aici, s-a dus la alta femeie. De fapt prietena lui Cosmina, care e fina noastră, ea m-aimbratisat tare că şi cum eu voiam să plec ea să nu mă lase şi când a început valsul ne-am adunat eu cu Cosmina. Şi de la vals începe mixajul, dansam mai multe melodii, regheton, melodie din Brazilia, gangnam style.

 

Aţi făcut şi voi o secvenţă din telenovele, nu?

 

Cam aşa.

 

Mi-ai spus că tu eşti femeia din relaţie, dar cum este tatăl Eric?

 

Cred că şi în orice familie fiecare trebuie să aibă un cuvânt diferit tata şi mama pt că daca merge pe acelaşi drum cred că nu e bine, copiii asculta uneori mai mult pe tati, mai mult pe mami. Eu încerc să dau la copiii mei ce nu am avut eu, încerc să îi îndrum spre o viaţă mai buna. Nu am avut tata să îmi spună ceea ce era bine, ce nu era, dar unchii mei, fraţii mamei mele, şi bunicul meu care a murit şi el au făcut din aceasta lipsa un învăţământ pt că m-au învăţat tot ce trebuie să fac. Şi eu încerc să fiu cât mai aproape de copiii mei, de ex unu e foarte drăgălaş şi e foarte ţâţos şi celalalt e foarte mamos. Încerc să le arat ce viaţă am avut, ce viaţă au ei, să nu îşi bata joc de nimeni, să ştie să împartă ce au. Cred că în momentul de fata eu sunt un tata exemplu pt ei doi.

 

Daca s-ar face un film după viaţă ta ce gen de film ar fi, comedie, de familie, drama?

 

Comedie de familie, drama, acţiune şi groaza, cred că tot într-una.

 

Să ne îndreptam că ne-a rămas puţin timp spre fotbal. Ai evoluat la 4 echipe aici din Romania, dar niciodată nu ai ajuns la o echipa de top. De ce? Eşti cel mai bun marcator străin din liga 1, ce ţi-a lipsit să ajung la FCSB, la Cluj?

 

Le-au lipsit lor bani, nu avea bani de mine.

 

Prea scump.

 

Prea scump pt ei. Nu regret. Bineînţeles că mi-am dorit mereu să ajung precum la Dinamo, la adevărată Steaua, la Rapid, au fost suporteri unde am mers să joc împotrivă m-au aplaudat, le-a plăcut de mine.

 

Ai jucat în Brazilia, în Romania, în Ucraina şi în Japonia. Spune-mi cea mai ciudata experienţă pe care ai trăit-o.

 

şi Qâtar, şi Arabia Saudita. Şi am avut un drum aşa de 3 luni în Mexic în care a fost foarte ciudat. Am adormit la aeroport acolo 3 nopţi, nu aveam bilet de întoarcere, mâncam spaghete la pahar cu apa din chiuveta calda. Şi acolo, dar cred că în Ucraina a fost cel mai ciudat chiar daca e lângă noi, eu am făcut tot ce mi-au cerut, eram bine pregătit, am ieşit atunci în Romania în 2011 când am plecat la ei că şi cel mai bun jucător străin al anului şi acolo mă antrenam, făceam tot ce voiau şi nu mă bagău la meci. Ziceau lasă sapt viitoare te ai meci cu Sahtior te bagăm. Eu mă pregăteam şi când mă uitam nu eram acolo pe lista. Şi sapt următoare te bagăm acolo, te pregăteşti şi nu eram pe meci. Şi am stat din august până în decembrie fară joc un meci, fară să primesc salariul.

 

Şi care era explicaţia? Ce ţi-au spus?

 

Nu mi-au explicat nimic. Şi ultimul meci a fost cu Dinamo Kiev la inaugurarea stadionului nou pt că atunci în 2012 era Euro Cupa acolo campionatul european în Ucraina şi Polonia şi stadionul din ?? era trecut să aibă meciuri. Am jucat acel meci 78 de minute, am piedut 1-0, am ieşit de la meci pt că a luat un coleg roşu şi a făcut o schimbare tactica m-a scos pe mine. Şi după ce s-a terminat meciul erau în jur de vreo 2-3000 de oameni cereau să facă poxze, autografe şi nu am mai înţeles nimic că nu mai eram obişnuit. A doua zi avem o şedinţă şi eu mă gândeam numai să plec acasă, încă nu aveam nici 6 luni şi abia aşteptam să merg în Brazilia să îmi văd familia. Singura cerere pe care o aveam să îmi dea aia bilet de avion pe care îl aveam în contract. Şi aia ziceau nu, după meciul asta noi o să iţi plătim. Bine, dar biletul de avion unde e? Aici, iţi dam. Mă întorc. Şi am plecat în Brazilia, după 3 zile mi-au virat banii.

 

Practic ţi-ai primit şi banii.

 

O parte din bani.

 

Ai 35 de ani. Spune-mi daca te-ai gândit la momentul retragerii. Ai spus că Romania este a doua ta casa, te gândeşti să devii antrenor, te gândeşti la o echipa pe care ai vrea să o antrenezi de aici din Romania, care e planul?

 

Eu trec printr-o perioada foarte întunecată în viaţă mea. Din octombrie am avut niste simptome în piciorul stâng unde simţeam amorţirea, întărirea piciorului şi după 6 luni am aflat că am avut o artera înfundată şi aveam pericolul să îmi pierd piciorul stâng. Am reuşit să fac o operaţie la Bucureşti, am început să îmi simt o pulsaţie la picior că sânge curgea normal către picior şi am început o pregătire acum cu Mediaş în urma cu câteva săptămâni şi după a treia zi iar am simţit simptomele alea şi sunt oprit acum. Nu m-am gândit să mă las, am găsit pe cineva să îmi refacă piciorul la Cluj. Daca mă refac probabil mai fac un an de contract cu Mediaş, daca nu mă refac şi trebuie să mă operez o să mă operez şi vă anunţ că mă las. Daca intru într-o operaţie iara nu mai vreau să trec prin fizioterapie şi toate alea

 

Perioada de refacere.

 

Probabil un meci de retragere dar nu stiu unde, să stau câteva minute pe teren, cred că aş merita macar.

 

Cu siguranţă îl meriti şi cu siguranţă îl vei avea. Dar te-ai gândit să devii antrenor pe mai departe sau vrei să te rupi de fotbal?

 

Am dat niste declaraţii mereu că nu mă interesează fotbalul după ce mă las. Lucru care m-ar face să rămân în fotbal daca aş fi antrenor de copii. Cred că cu copiii am răbdare mai ales toţi copiii din Romania în timp ce jucam aici mă iubeau foarte mult. Cred că ar merita să îmi iau din timp pt ei. Însă din octombrie când am început cu aceasta problema la picior am început să mă răzgândesc şi poate în curând o să fac o scoală de antreor şi o să devin antrenor la echipele mari.

 

De sindromul asta de fotbal nu cred că poţi să te dezici vreodată orice mi-ai spune tu mie. Daca ar fi să dai timpul înapoi ai schimba ceva? Ţi-ai schimba traseul, cursul vieţii?

 

Nu. Dar aş schimba felul de a fi profesionist, cred că nu am fost destul profesionist în cariera mea. Probabil daca eram mai profesionist nu stăteam noi de vorba aici. eu nu am ştiut niciodată care a fost cel mai mare nivel al meu. Performantele am făcut la echipele mici. Am ajuns cu 3 din 4 din echipele la care am ajucat în Romania în cupele europene, am luat o cupa şi o super cupa. Probabil daca eram la o echipa mai mare aveam mai multe trofee. Dar ceea ce am cucerit în Romania nu cred că niciun străin nu are care joaca în Romania are ceea am eu aici.

 

O ultima întrebare. Am trecut prin perioada asta de pandemie, ce ai învăţat tu după 1 an şi 3 luni de pandemie?

 

Am învăţat cu pierderea, cu câştiguri că viaţă e prea preţioasă, că timpul e preţios şi ar trebui să stam cu oamenii pe care îi iubim mai mult, nu să laşam să treacă timpul pt că în aceasta pandemie am pierdut niste prieteni, am pierdut niste membrii ai familiei şi nu am avut ocazia să spunem te iubesc, te vreau pt că viaţă e scurta. Noi când când ajugem într-un sicriu avem valoare pt ţoaţă lumea, dar în timp ce suntem vii nu te baga nimeni în seama. Aşa că cred că mesajul meu este să iubiţi cât mai mult, să staţi aproape de persoana care vă face bine şi eu daca aş putea să dau timpul înapoi cred că asta făceam să stau mai mult alaturi de oamenii care au plecat.

 

Iţi mulţumesc mult pt timpul acordat, pt răspunsurile astea frumoase, iţi doresc multa sănătate şi să ţi se întâmple exact ce iţi doreşti.

 

Merci frumos. Şi vouă şi mult succes!

 

Mulţumim frumos!