„Ochii pe mine! ”, cu Vlad Craioveanu, invitaţi vineri seara la Aleph News – Alexandra Mircea, medic stomatolog şi Mihai Păun, directorul Festivalului Electric Castle.
Dacă Covid-ul ţi-a îngheţat zâmbetul pe buze, noi te ajutăm să ţi-l recuperezi. După şase ani de studii la Facultatea de Medicină Dentară şi trei ani specializare în Parodontologie, medicul stomatolog Alexandra Mircea şi-a făcut un scop din a reda, la propriu, zâmbetul oamenilor.
Provine dintr-o familie de medici stomatologi, lucru care a făcut-o să înţeleagă că acesta este, indiscutabil, şi drumul ei. Mai mult, îţi doreşte, prin implicare şi educaţie stomatologică să-i facă pe oameni să scape de anxietatea şi panica prin care trec atunci când sunt pe scaunul de la dentist.
Pentru invitata lui Vlad Craioveanu pandemia a venit cu provocări, dar şi cu decizii care au adus-o mai aproape de pacienţii ei.
Medicul stomatolog Alexandra Mircea îţi spune cum a trecut această perioadă cu multe restricţii, dar şi dacă cere pacienţilor celebra taxă de Covid pe care unii medici din bresla ei o percep, motivul principal fiind pierderile financiare din perioada închiderii cabinetelor.
„A fost perioada când am făcut tranziţia de la medic la proprietar de clinică, am început business-ul meu. E mult mai mult decât mă aşteptam, sunt mai multe reponsabilităţi. (… ) Este o alegere pe care a făcut-o fiecare clinică. Noi nu am pretins o astfel de taxă, deoarece m-am gândit că toată lumea a suferit într-un fel sau altul. Au fost investiţii foarte mari să fim echipaţi, să fim în siguranţă noi şi pacienţii.”
Invitata lui Vlad Craioveanu îţi spune cum a schimbat epidemia regulile jocului atât în ceea ce priveşte dotarea cabinetului stomatologic, cât şi criteriul de triaj epidemiologic al pacienţilor.
,,Există un triaj telefonic pe care îl facem. Întrebăm dacă a intrat în contact cu cineva, dacă se simte bine. Când vine în clinică i se ia temperatura, apoi completează un chestionar, e îmbrăcat în material de protecţie. (…) Noi am luat toate măsurile de protecţie necesare. Nu sunt motive să fie ingrijoraţi oamenii, în afară de modul cum suntem îmbrăcaţi, se sterilizează, nu inghesuim pacienţii.”
În ţara în care mulţi străini apelează la serviciile dentiştilor noştri, cât de des merge românul la stomatolog şi cât de mult s-au schimbat obiceiurile în perioada Covid-19?
„Cred că nu există o educaţie a populaţiei de a merge la stomatolog şi lucru cu care eu mă întâlnesc zi de zi este o anxietate a pacienţilor, cauzată de experienţa neplacută din trecut. Ce pot să fac? Am pacienţi cu care primele 2-3 întâlniri au fost aşa să ne împrietenim, să stăm de vorbă, e aşa o parte psihologică. Oamenii vin la stomatolog când au durere, eu încerc să-i educ să vină la 6 luni, pentru că înseamnă mai puţină durere, mai puţini bani cheltuiţi”, susţine invitata lui Vlad Craioveanu.
,,Cred că un medic foarte experimentat se descurcă şi cu mai puţin. Dar e comod să ai aparatura care te ajută, poţi să îţi faci coroana dentară într-o oră, clar ajută flexibilitatea oferită de tehnologie.”
Dacă te numeri printre cei care se tem să meargă la stomatolog, medicul dentist Alexandra Mircea îţi spune o informaţie care sperăm că te convingă că niciodată nu este prea tîrziu şi anume că ,,cel mai în vârstă pacient care a avut aparat dentar are 72 de ani.”
Totodată, Alexandra Mircea îţi spune şi cât de importantă este educaţia dentară pe care părinţii o insuflă, de-a lungul timpului, copiilor.
„Părinţii au început să-şi ducă copiii la stomatolog. Lucrurile deprinse în copilărie rămân peste ani. Este o latură separată pentru copii, se numeşte pedodonţie. Din punctul meu de vedere, toată admiraţia pentru medici stomatologi care lucrează cu copiii, pentru că trebuie să îi convingi, să ai răbdare cu ei. Sunt oameni foarte dedicaţi.”
Deşi vorbim despre tehnologie şi aparatură performantă, în mediul rural, în România lui 2020, educaţia dentară este una deficitară şi în multe zone, total absentă.
„(…) Educaţia asta stomatologică lipseşte cu desăvârşire din anumite locuri. Sunt copii care-mi scriu de la ţară…Aş vrea să fac mai mult pentru ei. Am avut o fetiţă care mi-a spus că i-a fost frică să le spună părinţilor că o doare”, susţine invitata lui Vlad Craioveanu.
Medicul stomatolog Alexandra Mircea este activă şi dedicată pacienţilor nu doar în caninetul său, ci şi pe canalul de TikTok. Are deja 70.000 de fallowers, şi foarte multă răbdare pentru a răspunde multele întrebări din ograda domeniului în care îşi doreşte să mai mult cu fiecare zi să redea zâmbetele pacienţilor săi.
Şi după o vizită la stomatolog, îţi propun să pornim în căutarea distracţiei pierdute. Într-un an în care epidemia ne-a răpit bucuria concertelor fără mască şi restricţii, Mihai Păun îţi spune povestea Electric Castle, primul festival din România cu un documentar prezent pe Netflix.
Invitatul lui Vlad Craioveanu vorbeşte şi despre provocări, pierderi, strategii, reinventare, dar şi despre campania #MyRayOfHope, gândită special pentru fanii festivalului.
Mihai Păun recunoaşte că a fost o perioadă ciudată, care ne-a resetat din temelii existenţa, însă uneori inspiraţia poate apărea şi din lucrurile grele şi imprevizibile.
,,Nu ne-a doborât. A fost într-adevăr un an dubios. Nu am ştiut de unde să-l apucăm. Am avut nişte luni foarte dificile. (…) Dar, în acelaşi timp, a fost însă un moment în care am simţit că putem să ne concentrăm în proiecte diferite şi să ne luăm inspiraţia de acolo.”
„Vlad Craioveanu: Există artişti pe care voi i-aţi antamat pentru anul ăsta care şi-au anulat prezenţa pentru anul următor, adică nu mai vor să vină… Sau e acelaşi line-up?
Mihai Păun: Nu e acelaşi line-up, dar nu neapărat din cauza lor, e pentru că aşa am considerat noi. Foarte multe festivaluri anul trecut, adică este o dinamică în zona asta artistică, sunt multe formaţii, mulţi artişti care îşi programaseră turneul anul ăsta, alţi artişti care şi-au programat turneul anul trecut şi nu mai vor să vină, nu mai vor să-l facă anul acesta din diverse motive… Am fost cumva în situaţia în care am putut să ne reorganizăm din punctul ăsta de vedere şi să ne refacem practic line-up-ul.
Încercăm să păstrăm pilonii principali, ne-am reorganizat un pic în toată zona asta, am făcut aşa o alegere, am reorganizat zona asta de headlineri şi încercăm să vedem exact ce se întâmplă.
Ne-am dorit anumite trupe care nu erau accesibile, unele erau în turneu, anul ăsta le-am prins. De exemplu Gorillaz sau Deftones sunt trupe pe care ni le-am dorit foarte mult şi care nu se puteau anul trecut.
Vlad Craioveanu: Şi acum se pot?
Mihai Păun: Acum se pot!
Vlad Craioveanu: Asta este o veste foarte bună pe care ne-o dai.”
Mihai Păun recunoaşte că a contat mult înţelegerea oamenilor şi un procent foarte mic dintre cei care achitaseră costul biletele pentru festivalul care trebuia să se desfăşoare în acest an şi-au cerut banii înapoi.
,,Să ştii că oamenii au fost foarte mişto şi au fost foarte solidari cu noi şi foarte puţină lume şi-a cerut biletele înapoi şi au zis „OK, eu o să mă duc la Electric în momentul în care o să îl ţineţi.” Şi au păstrat biletele urmând să le folosească în momentul în care va fi acest EC 8. Să-ţi răspund la întrebare direct, sub 2% din oamenii care au cumpărat bilete şi-au cerut banii înapoi.”
Mihai Păun povesteşte şi ce anume i-a determinat- într-un an cu multe provocări- să facă din Electric Castle primul festival din România cu un documentar prezent pe Netflix.
,,Am vrut să spunem că Electric se întâmplă şi când nu se întâmplă neapărat… E o stare de spirit pe care noi, ca echipă, o avem, mulţi dintre oamenii care vin la Electric o au şi au simţit-o în perioada respectivă şi am vrut să existe această punte de conexiune între noi şi public şi artişti.
După cum ştii, sunt 3 formaţii româneşti care au fost invitate în acest concert i-aş spune mai mult decât documentar, e pur şi simplu documentarea unui concert pentru nimeni sau un concert pentru toată lumea, aşa cum l-am numit noi. Viţa cu o istorie mai lungă, Subcarpaţi care au pornit o dată cu noi şi Golan, mai apropiat…
Toate puse la un loc a fost foarte interesant şi cred că a fost prima dată şi pentru ei când au avut o colaborare. Deocamdată e listat în România, sperăm în următoarea etapă să acopere o arie mai largă şi să fie listat şi în alte ţări. Avem în pregătire şi un vinil, o ediţie de lux cu piesele cântate şi o să apară în luna ianuarie.”
Mihai Păun şi echipa de la Electric Castle nu au dus deloc lipsă de inspiraţie în pandemie. Ei au făcut şi campania #MyRayOfHope, dedicată special fanilor festivalului. Să fie un simbol al speranţei, să fie un simbol al continuităţii unui festival care a reulit din 2013 şi până astăzi să doboare toate recordurile stabilite vreodată în Romania la evenimente similare?
,,Eu sper să fie un simbol. Cumva, era nevoie de un punct spre care să avansăm, să fie un capăt de perspective. Să continuăm la ceea ce ne place cel mai mult. Să găsim un punct spre care să ne uităm spre viitor. Am simţit nevoia să proiectăm raza de încredere.”
Mihai Păun vorbeşte şi despre frumuseţea locurilor în care, an de an, se desfăşoară Electric Castle. Mai exact la Castelul Banffy, din comuna Bonţida, judeţul Cluj.
Festivalul este şi un foarte bun prilej pentru atragerea turiştilor în zonă şi, implicit, mai multe fonduri pentru renovarea castelului Banffy. Echipa de la Electric Castle are partea ei de contribuţie care, în acest an, va lipsi tuturor.
,,Din fericire, acolo sunt nişte oameni care nu depind exclusiv de noi, e o fundaţie Transilvania Trust se numeşte care, demult, de la începutul anilor 2000 se ocupă cu renovarea castelului. Noi contribuim, însă e doar o mică parte, poate doar la nivel mediatic. Ei reuşesc să strângă bani din mai multe părţi şi să redea castelul comunităţii, oamenilor, celor care doresc să îl viziteze. E un castel foarte frumos şi ei fac o treabă excelentă acolo!”
Pentru cei care vor să ştie cum pot fi achiziţionate biletele pentru festivalul Electric Castle, reprogramat în perioada 14-18, anul 2021, Mihai Păun vine cu veşti bune.
,,Acum, vindem bilete în campanii de promovare, acum suntem în campania de iarnă. Până în 25 decembrie poţi să cumperi încă bilete la acest preţ redus. Poţi să cumperi şi după aceea numai că, probabil, preţurile cresc (…) ”