Metode brutale ale poliţiei egiptene, descrise în note diplomatice americane dezvăluite de WikiLeaks

Documentele, citate de Guardian în ediţia online, descriu poliţia egipteană drept o forţă complet scăpată de sub control.

"Poliţia foloseşte metode brutale în principal împotriva infractorilor de drept comun, pentru a obţine mărturisiri, dar şi împotriva demonstranţilor, a unora dintre deţinuţii politici sau a trecătorilor ghinionişti. Un avocat pentru drepturile omului ne-a spus că există dovezi de tortură în Egipt încă din vremea faraonilor. ONG-urile apreciază că zilnic se înregistrează sute de incidente numai în comisariatele din Cairo", afirmă una dintre notele diplomatice.

În timpul preşedinţiei lui Mubarak nu au existat "eforturi serioase de transformare a poliţiei dintr-un instrument de forţă al regimului într-un serviciu public", iar utilizarea forţei excesive a pătruns atât de profund în cultura egipteană, încât într-un serial popular a apărut recent un poliţist care bate un suspect pentru a obţine informaţii.

Documentul adaugă că mulţi egipteni din clasa de mijloc nu raportează furturile din apartamente, deoarece ştiu că poliţia i-ar tortura pe toţi paznicii clădirii.

Un alt document, datat martie 2009, afirmă că bloggerii egipteni joacă un rol tot mai important în societate, dar remarcă şi că, din cauza măsurilor represive luate de regimul de la Cairo, aceştia nu mai reprezintă "o mişcare activistă de coeziune". În 2009, în Egipt erau activi circa 160.000 de bloggeri, majoritatea cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani.

Ei par însă să se fi aflat în avangarda demonstraţiilor declanşate marţi în Egipt, care au determinat autorităţile să blocheze accesul la Internet.

Alte telegrame detaliază relaţiile dintre Statele Unite şi Egipt, în condiţiile în care administraţia de la Washington voia să menţină o relaţie politică şi militară apropiată cu preşedintele Hosni Mubarak. O notă diplomatică îl descrie pe Mubarak drept dornic să demonstreze că Egiptul rămâne "aliatul arab indispensabil" al Statelor Unite, fiind un "lider mândru al unei naţiuni mândre".

"În timpul mandatului lui de 28 de ani, a supravieţuit după cel puţin trei tentative de asasinat, a menţinut pacea cu Israelul, a depăşit două războaie în Irak şi instabilitatea regională de după 2003, probleme economice intermitente şi o ameninţare teroristă care poate fi gestionată, dar care este cronică", afirmă documentul american, care îl descrie pe Mubarak drept un lider realist, prudent şi conservator, care "are puţin timp pentru obiective idealiste" şi care îl considera pe fostul preşedinte George W. Bush drept un naiv, controlat de subordonaţi şi total nepregătit pentru a face faţă Irakului după înlăturarea lui Saddam Hussein.

Un alt document rezumă colaborarea militară dintre Statele Unite şi Egipt: "Preşedintele Mubarak şi liderii militari văd programul nostru de asistenţă militară drept o piatră de hotar a relaţiei noastre militare şi consideră finanţarea anuală de 1,3 miliarde de dolari drept o compensaţie pentru menţinerea păcii cu Israelul. Beneficiile tangibile ale relaţiei noastre militare sunt clare: Egiptul menţine pacea cu Israelul, iar armata americană se bucură de acces prioritar la Canalul Suez şi la spaţiul aerian egiptean".