Ameninţarea Iranului contribuie foarte mult la psihoza statelor arabe, sugera, în aprilie 2009, premierul israelian, Benyamin Netanyahu.
Când Saddam Hussein a invadat Kuwaitul, regele Hussein al Iordaniei, „cel mai bun aliat arab al Israelului”, i-a susţinut pe irakieni, reamintea premierul israelian, convins că, dacă Iranul se va dota cu arme nucleare, „toate statele arabe se vor transforma în Qatar”, una dintre rarele ţări din zona Golfului Persic care întreţine relaţii bune cu regimul islamist.
„Israelienii sunt îngrijoraţi în legătură cu erodarea relaţiilor cu Egiptul şi nu au certitudinea privind conducerea egipteană care îl va succeda pe preşedintele Hosni Mubarak. Israelul întreţine relaţii excelente cu Palatul regal iordanian şi cu serviciile de securitate, dar nu are contacte cu societatea civilă iordaniană, majoritar palestiniană”, se arată într-un mesaj diplomatic american din mai 2008.
În 2009, o altă telegramă americană afirma că Israelul era „mai îngrijorat decât de obicei în legătură cu relaţia cu Turcia”, un fost aliat al statului evreu.
„Relaţiile Israelului cu vecinii se deteriorează, cel puţin la nivel declarativ, în toate domeniile”, precizau diplomaţii americani.
Relaţiile dintre Turcia şi Israel s-au deteriorat după ofensiva israeliană din decembrie 2008 – ianuarie 2009 în Fâşia Gaza şi după intervenţia israeliană asupra flotilei internaţionale care se îndrepta spre acelaşi teritoriu palestinian, în mai 2010.