Adevărul a renunţat la colaborarea cu scriitorul Ioan Groşan

Într-un editorial, publicat în ediţia de sâmbătă a cotidianului Adevărul, Ioan Groşan scrie: "Prin dl Cartianu, înţeleg că stafful "Adevărului" nu mai doreşte colaborarea mea. Asta e. (Deşi constat cu amar umor că zilele acestea am făcut în mass-media un "rating" de catastofă ecologică...). În consecinţă, rămas bun cititorilor "Adevărului"".

În plus, Ioan Groşan a declarat, pentru MEDIAFAX, că a fost informat vineri de Grigore Cartianu, redactorul-şef al ziarului Adevărul, că nu va mai fi colaborator al publicaţiei.

Anul trecut, Groşan a început să scrie editoriale în ziarul Adevărul, care face parte din Adevărul Holding, un trust controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu.

Contactaţi de MEDIAFAX Peter Imre, directorul general al Adevărul Holding, şi Grigore Cartianu, redactorul-şef al ziarului Adevărul, nu au dorit să comenteze.

Decizia Adevărul Holding de a renunţa la colaborarea cu Ioan Groşan vine după ce ziarul Adevărul a publicat, miercuri, informaţia că Groşan este acuzat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) că a fost colaborator al fostei Securităţi.

CNSAS a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a scriitorului Ioan Groşan, membru al Uniunii Scriitorilor, primul termen al procesului fiind stabilit pentru 21 februarie.

Ioan Groşan ar fi fost recrutat de Securitate în mai 1974, pe când îşi satisfăcea stagiul militar. El ar fi primit numele conspirativ de informator "Radu Greceanu" şi ar fi semnat un angajament, care nu s-a păstrat însă la dosar, scria, miercuri, Adevărul.

Principala acuzaţie adusă lui Groşan de CNSAS este încălcarea dreptului la viaţă privată, conform unei note informative olografe pe care scriitorul, pe atunci student în anul I la Facultatea de filologie din Cluj-Napoca, ar fi furnizat-o la data de 16 decembrie 1974. Nota, semnată "Radu Greceanu", se referă la o serie de declaraţii făcute la seminarii de un conferenţiar numit "M.".

În editorialul său în care îşi ia rămas bun de la cititorii Adevărul, Ioan Groşan spune că textul lui "nu este o explicaţie şi cu atât mai puţin o justificare", ci "o plecăciune" în faţa prietenilor care, după dezvăluirile privind colaborarea sa cu Securitatea, "au avut la telefon sau prin mesaje o vorbă bună" pentru el.

"Se ştie că orice licean mai răsărit venit de la ţară are - sau cel puţin avea - o obsesie: să intre, spre bucuria părinţilor şi mândria comunităţii din care provenea, la facultate. Eu am intrat din prima, în 1973, al doilea la Filologia clujeană, secţia română principal. Am făcut parte din prima promoţie de absolvenţi de liceu care au fost luaţi în armată imediat după reuşita la facultate. Ameninţarea permanentă în acel stagiu militar termen redus era că, dacă "nu slujim patria" cum se cuvine, adio facultate! Puteam fi, după spusele ofiţerilor, trecuţi oricând la stagiu "normal", de un an şi patru luni, pierzând admiterea. Asta era şi spaima noastră continuă, că nu vom mai ajunge să fim studenţi. Aşa că atunci când, în biroul ofiţerului de contrainformaţii, un colonel venit de la Cluj mi-a pus în faţă un angajament al cărui text nu se deosebea cu mult de jurământul militar, l-am semnat ca pe-o formalitate în plus, mai ales că aveam la dosar o "hibă", de care, zâmbind cinic, ofiţerul mi-a adus aminte: fratele mamei, unchiul meu, fugise în Occident şi-mi trimitea de la Detroit nişte scrisori cu un clar conţinut anticomunist, scrisori de care "ei" ştiau: mai ştiau şi că bunicul mamei, care mai trăia, fusese doi ani la Canal", scrie Ioan Groşan.

"Puteam atunci să nu semnez? Cu judecata şi datele de-acum, că nu te puteau trece la "trupeţi" decât dacă făceai ceva grav, da, puteam să nu semnez. Dar atunci, ca elev abia ieşit din adolescenţă, asupra căruia plana pericolul pierderii facultăţii, am cedat. Iar în facultate a început calvarul pe care l-am mărturisit imediat prietenului George Târa, sub semnul aceleiaşi ameninţări: că, dacă nu "colaborezi", te pot face să nu mai termini studiile. Am încercat cât am putut să mă eschivez de la acele "întâlniri" în care ţi se dicta în limbaj de lemn ce să spui, iar când nu mai reuşeam, am încercat să nu fac rău nimănui. (Dacă domnului M. - de care, sincer, nu-mi aduc nici acum aminte - i-am făcut rău, îl rog, dacă poate, să mă ierte). La absolvirea facultăţii, în 1978, cu diploma în mână şi după repartiţie, am refuzat orice contact cu "ei", cum de altfel şi reiese din documentele CNSAS", mai scrie Ioan Groşan.

Totodată, Groşan crede că a arătat "de ce parte a baricadei" este prin toate articolele şi cărţile sale, prin constituirea grupului "Ars Amatoria" şi prin spectacolele sale, prin "Serbările mării şi ale tinereţii" făcute cu grupul Divertis, prin foiletoanele din "Viaţa studenţească" şi "Ştiinţă şi tehnică" şi prin cenaclul din Tei.