Video INTERVIU - Alice Barb: De fiecare dată când iubim, ne naştem din nou - FOTO & VIDEO

Alice Barb a împlinit, duminică, 53 de ani. De 26 de ani, Alice Barb trăieşte cu actorul George Ivaşcu o poveste de dragoste al cărei punct central este teatrul. În prezent, cuplul mai are o pasiune comună - are grijă de două instituţii de cultură din Bucureşti: Alice Barb este managerul Centrului Cultural Casa Artelor, în timp ce George Ivaşcu este managerul Teatrului Metropolis.

În interviul acordat MEDIAFAX, Alice Barb vorbeşte despre activitatea sa la conducerea Centrului Casa Artelor, despre căsătoria sa cu George Ivaşcu, despre relaţia tumultoasă dintre un regizor şi un actor, dar şi despre viaţa fără iubire.

Un om fără iubire este singur şi trist, spune Alice Barb, adăugând: "Eu cred că, de fiecare dată când iubim, ne naştem din nou. Şi cred că este cel mai important lucru pe care îl putem face în această viaţă, acela să iubim. Să iubim în fiecare zi, să spunem 'Te iubesc' în fiecare zi (...) Când unui om îi lipseşte iubirea (...) viaţa lui este tristă şi goală şi şansele lui de a fi fericit sunt nule, pentru că eu cred că iubirea este cea mai sigură cale spre fericire şi toţi ne dorim să fim fericiţi. Nu-i aşa?".

Între Alice Barb şi George Ivaşcu a fost dragoste la prima vedere. "Mi-a plăcut tot la el. Apoi, când după câteva săptămâni, întâmplarea sau nu a făcut să ne cunoaştem, mi-am dat seama că el ar putea să fie partenerul meu de viaţă, cu care să împărtăşesc aceleaşi bucurii, aceleaşi tristeţi, aceleaşi greutăţi, dar mai presus de toate, aceeaşi pasiune - teatrul", spune regizoarea.

Aceasta îşi aminteşte că atunci când l-a văzut pentru prima dată pe George Ivaşcu a simţit că se scufundă în ochii lui. "Şi acum, când ochii lui nu sunt obosiţi, pentru că munceşte enorm, îmi place să mă scufund în ei şi simt că îl iubesc. Îl iubesc altfel după 26 de ani. Cred că îl iubesc mai profund, cred că îl iubesc nu datorită tinereţii noastre, ci datorită faptului că în aceşti 26 de ani ne-am crescut unul pe celălalt, am crescut împreună şi emoţional şi profesional şi am dat un rost vieţii noastre, fiecare dintre noi, şi separat şi împreună. Lucrul acesta îmi permite să îl respect şi după 26 de ani, ceea ce este esenţial într-o relaţie de lungă durată, cum este a noastră", spune Alice Barb.

rezentăm interviul acordat MEDIAFAX de regizoarea de teatru şi de operă Alice Barb:

Reporter: Vorbiţi-ne despre relaţia dumneavoastră cu domnul George Ivaşcu, relaţia artistică şi cea personală. Când a început relaţia dumneavoastră?

Alice Barb: Relaţia noastră a început în vara lui '89, când amândoi dădeam examen la actorie, la IATC, pe vremea aceea. L-am văzut într-o mulţime de aspiranţi la actorie, i-am văzut ochii, mi-au atras atenţia, mi s-au părut foarte frumoşi şi am avut sentimentul că ne vom mai întâlni. După câteva săptămâni ne-am reîntâlnit într-adevăr şi după foarte puţine săptămâni ne-am dat seama că ne-am îndrăgostit şi am rămas împreună. Aşadar relaţia noastră are 26 de ani.

Rep.: Conduceţi Centrul Cultural Casa Artelor, iar domnul George Ivaşcu conduce Teatrul Metropolis. Cum este relaţia dintre un regizor şi un actor, este tumultoasă?

A. B.: Noi conducem aceste două instituţii de cultură în calitate de manageri. Relaţia noastră ca manageri este bună, în sensul că George are experienţă mult mai mare decât mine şi eu am avut curajul să îmi asum la rândul meu conducerea unei instituţii de cultură, ştiind că mă poate învăţa foarte multe lucruri şi mă poate sprijini, ceea ce se întâmplă. Relaţia noastră ca regizor şi actor a fost foarte densă. Cred că am lucrat împreună, pe parcursul anilor noştri de carieră, cred că am lucrat împreună în cinci sau şase spectacole, eu ca regizor, el ca actor. A fost o relaţie tumultoasă pentru că amândoi avem personalităţi puternice, amândoi suntem vărsători şi au fost momente în care ne-am înţeles foarte bine, au fost momente în care am intrat în conflict ca şi creatori, ceea ce este foarte normal, de altfel. Dar până la urmă spectacolele şi rolurile care au ieşit din lucrul împreună au fost bune şi frumoase, aşa că totul s-a desfăşurat aşa cum este normal între un regizor şi un actor. Cred că am avut intuiţia de a nu veni cu problemele de la teatru acasă sau de acasă la teatru şi asta ne-a ajutat să colaborăm foarte bine.

Rep.: Spuneaţi că aveţi o experienţă mai mică decât are domnul George Ivaşcu.

A. B.: Da, exact pe 1 februarie, Centrul Cultural Casa Artelor al sectorului 3 a împlinit trei ani de existenţă, din momentul în care Primăria Sectorului 3 a decis să înfiinţeze acest Centru Cultural. Teatrul Metropolis s-a înfiinţat acum nouă ani, este mai mare decât noi, dar şi noi creştem văzând cu ochii şi sper ca într-o zi, cât mai curând, şi despre Centrul Cultural Casa Artelor să se vorbească la fel de frumos, cum se vorbeşte despre Teatrul Metropolis.

Rep.: Care sunt principalele proiecte pe care le desfăşuraţi anul acesta la Centrul Cultural Casa Artelor?

A. B.: Sunt foarte multe. În medie, avem 40-50 de proiecte pe an, ceea ce presupune un volum foarte mare de muncă pentru mine şi pentru mica mea echipă. Sunt proiecte indoor, sunt proiecte outdoor. Sectorul 3 este foarte mare, are aproximativ 500.000 de locuitori, deci ar fi cam al doilea oraş din ţară, după Bucureşti. Noi trebuie să acoperim o zonă foarte largă de public şi atunci avem proiecte, sper eu, pentru toate gusturile, pentru toate vârstele. Avem un program pentru copii, care se cheamă "Pepiniera de talente" şi în cadrul căruia peste 5.000 de copii iau cursuri gratuite, plătite de Primărie, prin intermediul Casei Artelor, în mai multe domenii artistice. Avem concerte tradiţionale la a treia ediţie. În curând, de Dragobete, vom avea al treilea concert, la Sala Palatului, acest eveniment fiind dedicat cuplurilor care s-au căsătorit anul trecut, în sectorul 3. Imediat după aceea avem un al doilea concert foarte important, tot la a treia ediţie, dedicat doamnelor şi domnişoarelor din sectorul 3, concertul de 8 martie. Apoi, în aprilie, vom avea a doua ediţie a unui maraton care va sărbători 51 de ani de la naşterea parcului IOR, pe care noi în ultimii trei ani am încercat să îl transformăm într-un adevărat parc al artelor. Vom porni în data de 19 februarie un concurs cu tema Brâncuşi, pentru că este ziua naţională Brâncuşi; un concurs de proiecte pentru un simpozion de sculptură, la a doua ediţie. Avem foarte multe evenimente cu tradiţie şi avem şi evenimente aici, la sediul Casei Artelor. Avem serile Eliad, care au mare succes şi care se desfăşoară în zic eu cea mai frumoasă şi catifelată sală de spectacole underground din Bucureşti, sala Eliad. Vom deschide o nouă sală în interiorul Centrului Cultural. Este o surpriză, o nouă sală de evenimente. Dar avem evenimente şi la Ateneul Român şi în alte zone, încercând repet să acoperim dorinţa cetăţenilor din sectorul 3 de a vedea artişti de mare valoare, cu care noi colaborăm, pe viu şi de a-i asculta şi de a se emoţiona datorită emoţiei artistice pe care aceşti mari artişti o transmit. Un spectacol foarte aşteptat va fi de 15 august, la a doua ediţie, un spectacol de muzică populară, cu Mariile cântecului românesc. Anul trecut a avut un succes fantastic, am avut 25.000 de oameni, în parc. Vom face anul acesta aproximativ 50 de evenimente, pe care le construim împreună cu echipa mea, cu mare mare drag şi le oferim cu mare drag celor care au devenit deja spectatorii noştri şi care simt că fac parte dintr-o comunitate, comunitatea iubitorilor de artă, de artă înaltă, de artă cultă, de artă tradiţională, din sectorul 3.

Rep.: Să revenim la activitatea dumneavoastră artistică, dincolo de cea de manager. Spuneaţi că aţi colaborat de multe ori cu domnul Ivaşcu. Dar aţi jucat vreodată împreună, pe scenă, rolul unui cuplu de îndrăgostiţi, aşa ca în viaţa reală?

A. B.: Probabil că rolul din viaţă, de îndrăgostiţi, a fost aşa de puternic încât pe scenă nu a mai fost nevoie să îl jucăm. Am jucat împreună pe vremea când eu făceam facultatea de actorie şi eram studentă la actorie. Eram amândoi studenţi la actorie şi am jucat în mai multe spectacole, şi aici în ţară, şi în străinătate, în spectacole frumoase, semnate de mari regizori, cum ar fi doamna Cătălina Buzoianu sau domnul Liviu Ciulei, în "Visul unei nopţi de vară", un spectacol celebru la vremea respectivă. A fost o experienţă foarte frumoasă să jucăm împreună ca tineri studenţi lângă mari mari mari actori şi sub bagheta unor mari regizori şi acest lucru a fost aşa, ca o a doua facultate.

Citeşte şi: INTERVIU - George Ivaşcu: Iubirea este precum Crăciunul, merită să o trăieşti intens - FOTO & VIDEO

Rep.: Aveţi o poveste de dragoste foarte interesantă şi sunteţi şi născuţi în zile apropiate, dumneavoastră pe 14 februarie, de Valentine's Day, domnul Ivaşcu, pe 15 februarie. Povestea dumneavoastră a fost însă şi una tumultoasă şi v-aţi şi despărţit pentru o lună. Puteţi să ne spuneţi ce s-a întâmplat atunci?

A. B.: Această poveste a făcut parte din suişurile şi coborâşurile unei relaţii care ţine de 26 de ani. Suntem personalităţi puternice, muncim foarte mult şi este inevitabil ca la un moment dat să apară şi probleme, absolut ca în orice relaţie. Important este dacă poţi să treci peste ele şi noi am trecut.

Rep.: Spuneaţi că aţi remarcat la domnul Ivaşcu, prima dată când l-aţi văzut, ochii. Dar ce aţi simţit atunci când l-aţi văzut pentru prima dată?

A. B.: Că mă scufund în ochii aceia.

Rep.: Şi acum ce simţiţi când îl vedeţi?

A. B.: Şi acum, când ochii lui nu sunt obosiţi, pentru că munceşte enorm, îmi place să mă scufund în ei şi simt că îl iubesc. Îl iubesc altfel după 26 de ani. Cred că îl iubesc mai profund, cred că îl iubesc nu datorită tinereţii noastre, ci datorită faptului că în aceşti 26 de ani ne-am crescut unul pe celălalt, am crescut împreună şi emoţional şi profesional şi am dat un rost vieţii noastre, fiecare dintre noi, şi separat şi împreună. Lucrul acesta îmi permite să îl respect şi după 26 de ani, ceea ce este esenţial într-o relaţie de lungă durată, cum este a noastră.

Rep.: Dar când v-aţi dat seama că îl iubiţi? A fost dragoste la prima vedere?

A. B.: Eu nu ştiu ce o să vă răspundă el, dar în ceea ce mă priveşte, da. Cred că a fost dragoste la prima vedere. Mi-a plăcut tot la el. Apoi, când după câteva săptămâni, întâmplarea sau nu a făcut să ne cunoaştem, mi-am dat seama că el ar putea să fie partenerul meu de viaţă, cu care să împărtăşesc aceleaşi bucurii, aceleaşi tristeţi, aceleaşi greutăţi, dar mai presus de toate, aceeaşi pasiune - teatrul.

Rep.: Există o singură mare iubire în viaţă?

A. B.: N-aş putea să vă răspund 100% sigur la întrebarea aceasta. Cred că da, cel puţin până acum aşa simt.

Rep.: Ce înseamnă de fapt o mare iubire? Spuneaţi că pentru dumneavoastră este concretizarea în teatru.

A. B.: Este foarte important ca doi oameni care se iubesc să aibă şi pasiuni comune. Acest lucru îţi dă posibilitatea să mergi împreună, să discuţi, să cauţi, să te dezvolţi, să creşti ca fiinţă umană, aşa cum am spus, multă vreme. Da, teatrul a fost şi rămâne marea noastră pasiune. De câţiva ani faptul că amândoi am devenit manageri şi că ştim ce înseamnă acest lucru foarte bine, cred că ne-a unit şi mai mult. E greu să renunţi la veleităţile tale artistice, e greu să faci paşi în spate, să renunţi puţin la cariera ta de artist, şi eu şi soţul meu punând frână aici, în ultimii ani, dar este foarte frumos să poţi să pui în lumină artişti foarte valoroşi, în cazul lui din teatru, în cazul meu din toate domeniile artistice. Şi ne înţelegem, sunt momente în care ne înţelegem fără cuvinte, sunt momente în care nu este nevoie să vorbim foarte mult ca să ştim cum se simte celălalt şi sunt momente în care ne sprijinim ca un cuplu şi ca o echipă. Până la urmă, o mare iubire se schimbă. Dacă este vie, această mare iubire, ca tot ce este viu, suferă transformări. Cred că iubirea noastră a devenit mai matură, mai profundă, tocmai pentru că a trecut prin multe şi sper să dureze.

Rep.: Cât merită să aştepţi o mare iubire?

A. B.: Iarăşi este o întrebare la care nu am un răspuns 100% sigur, nu ştiu, mă gândesc că poate trebuie să îi ieşi în întâmpinare. Poate nu trebuie să o aştepţi foarte mult, poate trebuie să o cauţi, poate trebuie să te deschizi, să deschizi braţele sufletului tău şi să o aştepţi să vină. În orice caz, în momentul în care o întâlneşti, merită.

Rep.: Ce este un om fără iubire?

A. B.: Cred că este un om singur şi trist. Şi dacă ne gândim că Dumnezeu a făcut omenirea din iubire, noi ne-am născut din iubirea lui, pentru creaţia lui, apoi ne-am născut a doua oară, din iubirea părinţilor noştri, eu cred că de fiecare dată când iubim, ne naştem din nou. Şi cred că este cel mai important lucru pe care îl putem face în această viaţă, acela să iubim. Să iubim în fiecare zi, să spunem "Te iubesc" în fiecare zi. Este foarte important. Şi să iubim concret. Dacă iubim omul de lângă noi, îl punem deasupra dorinţelor noastre, îi dăm întâietate Eu cred că asta este iubirea. Îl ajutăm să devină ceea ce îşi doreşte să devină, îl ajutăm să-şi împlinească visurile, îl sprijinim, iubirea nefiind condiţionată după părerea mea. Şi de aceea, când unui om îi lipseşte iubirea, cred că nimic din toate lucrurile acestea nu i se întâmplă. Viaţa lui este tristă şi goală şi şansele lui de a fi fericit sunt nule, pentru că eu cred că iubirea este cea mai sigură cale spre fericire şi toţi ne dorim să fim fericiţi. Nu-i aşa?