COMENTARIU Lelia Munteanu: Un fost premier instigă la revoltă în Israel. Structura viitorului guvern – “o culme a nebuniei”

Ehud Barak (80 de ani) e un personaj legendar în istoria Israelului: fost comandant, între 1983-1986, al AMAN (Direcţia de Informaţii Militare, unde a condus câteva operaţiuni de răsunet), fost Şef al Statului Major al Armatei (1991-1994), fost premier (1999-2001), fost Ministru al Apărării (2009-2012), fost lider de partid parlamentar. 

 

Inaimic consecvent şi necruţător al lui Netanyahu, Ehud Barak şi-a făcut auzită vocea în momente politice fierbinţi, cum e cel de acum, când alegerile au fost câştigate de o coaliţie de extremă dreapta. În cel mai recent număr al cotidianului Yedioth Ahronoth (ediţia de ieri dimineaţă), precum şi aseară la Canal 12, Barak a făcut, aproape cu aceleaşi cuvinte, o analiză necruţătoare a situaţiei post-electorale din Israel, îndemnându-şi conaţionalii la o “răzmeriţă civilă, fără violenţă”, în contextual în care spectacolul jalnic al formării guvernului (Bibi Netanyahu a obţinut din partea preşedintelui Herzog o prelungire de 10 zile) şi anunţă o nouă perioadă de instabilitate. 

 

Ce spune, între altele Ehud Barak: 

 

“Probabil că guvernul se va instala. Dar procesul de formare al guvernului îi dezvăluie esenţa şi a venit timpul adevărului (…). La baza acestuia stă un acord, o afacere politică legală, dar vădit ilegală. Adică noi te vom salva de Justiţie (referire la dosarele penale ale lui Netanyahu, n.m.), chiar dacă va trebui să distrugem sistemul juridic şi egalitatea înaitea legii, iar tu ne vei da: întâi, scutire de egalitate înaintea legii şi pentru inculpaţii noştri; apoi, suprimarea reformei învăţământului de stat, în formă şi conţinut; în final, distrugerea autorităţii şi suveranităţii Armatei în Teritorii şi instalarea unor miliţii politice care vor promova alipirea toală de Teritorii şi construirea unui tip de  apartheid, sau transfer, sau stat binaţional cu majoritate musulmană. Toate cele trei sunt o ruşine pentru Israel şi reprezintă sfârşitul viziunii sioniste. Aceasta este o afacere vitală pentru Netanyahu, care îl va scăpa de puşcărie. O afacere excelentă pentru Deri şi Gafni, Ben Gvir şi Smotrich (lideri ai partidelor din alianţa care a cîştigat alegerile, n.m.). În acelaşi timp, o afacere foarte proastă pentru cetăţenii israelieni, inclusiv pentru o mare parte dintre alegătorii likuduşti (partidul lui Bibi, n.m.), pentru identitatea, prosperitatea şi viitorul copiilor noştri (…). 

 

Da, guvernul este format şi condus de către majoritate, dar nu în orice direcţie pofteşte. Democraţia nu este tirania majorităţii. Democraţia înseamnă conducerea ţării, ca autoritate executivă a majorităţii, într-un cadru juridic independent, care apără drepturile omului, individuale şi minoritare. Menachem Begin a spus: „Justiţia independentă este ultima fortăreaţă a libertăţii omului”. Şi în Rusia, şi în Iran sunt alegeri şi sunt învingători. Dar aceste ţări nu sunt democratice şi nu vrem să mergem pe urmele lor. Nici pe urmele Ungariei, nici pe urmele Poloniei. Democraţia reprezintă drepturi sfânte. Şi nimic, sub nici o formă, nu le poate înlătura (…). Declaraţia noastră de Independenţă reprezintă baza constituţiei şi a valorilor societăţii israeliene. Trebuie să o apărăm împotriva unui guvern care vrea să o distrugă. Guvernul care se întrevede este gata să lezeze fundamental aceată bază (…). Revolta civică fără violenţă este opţiunea naturală, aproape singura cale posibilă de a răspunde unui guvern vădit ilegal, care organizează o lovitură de stat prin subminarea fundamentelor democraţiei (…). 

 

Planul de lucru al guvernul care se întrevede pune accentul pe distrugerea  sistemului juridic, ştergerea statului de drept şi a valorilor Declaraţiei de Independenţă, prin legi pur personale, în favoarea unor potenţiali delicvenţi şi a unui acuzat de corupţie, care (nu) întâmplător este la conducerea acestui guvern şi a aleşilor lui (…). Sistemul juridic nu e perfect, mereu e loc de mai bine. Dar nu asistăm la o corecţie a lacunelor, ci la o încercare de lovitură de stat, în favoarea unor interese pesonale, pur sectoriale şi înguste (…). 

 

Ceea ce s-a petrecut în ultimele zile în învăţământ e dovada vie a puterii revoltei publice, imediate şi vaste, acţionate împotriva arbitrariului ilegal al guvernului. (Avi Maoz, din fracţiunea Noam a partidului lui Smotrich a fost numit un fel de director general în Ministerul Învăţământului, director cu puteri de a schimba total programa şcolară. Maoz, ultra ortodox, a declarat în ultimele interviuri că principalul rol al femeii în societate este să-şi crească copii, <cât de mulţi i-o da Dumnezeu>. Evident, femeia nu are ce să caute în armată. Printre altele, Maoz a mai declarat că homosexualii trebuie <trataţi>. În urma acestor afirmaţii, primarii şi şefii autorităţilor municipale, printre care mulţi likudişti, au declarat că nu vor permite nici o modificare în învăţământul de stat, impusă de Maoz, n.m.).

 

Numirea unei persoane cu o asemenea agendă va influenţa în rău spiritul liberal şi umanist al învăţământului de stat. Această numire şi acordarea unui buget de 2 miliarde de şekeli proiectelor lui Maoz, reprezintă cedarea lui Netanyahu în faţa şantajului politic (…)”. 

Cât priveşte securitatea şi apărarea, Ehud Barak – şi nu doar el – consider că “aici nebunia atinge culmea. Vom avea concomitent două ministere: ministerul Apărării şi ministerul Apărării Naţionale (…).

 

În Teritorii, zone de frecuş zilnic, vor funcţiona ambele ministere, în (dis) <armonie>. Şi pentru ca rahatul să fie şi mai mare - pentru că zona este foarte volatilă, în general - organele de ordine vor acţiona sub doi miniştri, care din când în când se vor bate cap în cap: armata, sub ministrul Apărării (probabil Yoav Galant, n.m.) şi poliţia, sub ministerul Apărării Naţionale (care urmează să fie condus de Ben Gvir, n.m.). Iar ca şi când n-ar fi de ajuns, consiliile locale din Teritorii vor avea şi ele un cuvânt de spus, prin Smotrich, care se va ocupa de problemele evreilor de acolo (nu şi de ale palestinienilor !), pe lângă problemele ministerului de Finanţe, al cărui ministru va fi. Situaţie absurdă. Ceea ce a răbufnit încă înainte de formarea guvernului, conflictul dintre Ben Gvir şi Şeful Statului Major al Armatei (mai apoi şi al poliţiei), dezvăluie o fărădelege crasă. N-are cum să meargă. Şi spre deosebire de sistemul de învăţământ, aici vom putea claca şi în faţa forurilor internaţionale. Ben Gvir şi Smotrich conduc o politică de subminare a autorităţii Şefului Statului Major şi ca urmare a cazului Elor Azaria, vor băga băţul prin gard, între soldaţi şi comandanţi. Asta era o nebunie de neînchipuit, până acum câţiva ani. (Elor Azaria - un soldat care, în 2016, a împuşcat mortal un terorist rănit, imobilizat la pământ şi neînarmat, n.m.). 

 

Smotrich şi Ben Gvir vor transforma Forţele Armate Israeliene – din armata poporului, în miliţii şi clanuri politice. Dacă această breşă nu va fi închisă (şi ţine-ţi minte, comandanţii în uniformă nu pot acţiona precum capii consiliilor municipale), toţi vom aluneca pe o pantă periculoasă (…).

 

Suntem în pragul unei perioade sumbre. Când şi cum vom ieşi din ea depinde numai de noi. Este un moment de reflecţie pentru fiecare cetăţean care vede şi înţelege ce se întâmplă. În următoarele săptămâni vom auzi multe declaraţii enervante, menite să ne liniştească şi să ne linguşească. Vom auzi şi injurii, instigări şi defăimări. Vor fi şi unii care se vor rinoceriza, care în suflet vor fi cu noi, dar care, din motive familiale şi financiare, nu vor acţiona. Nu trebuie să-i judecăm. Fiecare cu conştiinţa lui Perioada nu va fi scurtă. Cei care au frâiele conducerii în mâini le vor strânge cu putere şi nu vor ceda (…). Valul de revolte va primi şi el lovituri, dar va creşte şi se va înteţi, şi va continua, până ce vom ieşi la lumină”.