Ion Cristoiu: Imbecilitatea jurnalistului-pompier

Scriam în anul de graţie 2011.

Iată faptele:

Stareţul mănăstirii Petru Vodă, Justin Pârvu, a împlinit 92 de ani.

Venerabilul duhovnic a fost în tinereţea sa legionar, pentru care, de altfel, a făcut 17 ani de puşcărie sub regimul comunist.

Măicuţele de la mănăstire s-au gîndit să-i facă bătrînului bolnav un cadou:

În chilia spital de la mănăstire i-au cîntat, printre altele, şi Sfîntă tinereţe legionară.

Pe youtube a apărut, la puţin timp, un filmuleţ despre întreg momentul aniversării cuprinzînd, printre altele, şi secvenţa în care măicuţele îi cîntă stareţului Imnul Legiunii.

Orice om normal din ţara asta, altfel spus, orice om înzestrat cu tot ceea ce deosebeşte pe om de maimuţă – sensibilitate sufletească, înţelegere a vieţii, care e largă şi complexă – şi-a dat seama că momentul de la mănăstirea Petru Vodă e unul superb omenesc.

Ştiind ce-a fost în tinereţe stareţul Justin Pârvu şi, mai ales, pentru ce a făcut 17 ani de puşcărie, măicuţele au introdus între cîntecele pe post de cadou aniversar şi surpriza numită: Sfîntă tinereţe legionară!

Îţi trebuie nu numai o imensă gîngăveală intelectuală, dar şi o imensă pustiire sufletească pentru a crede şi afirma că a fost vorba de o manifestaţiune legionară:

1) Momentul a avut loc într-un spaţiu ce poate fi considerat privat.

La întîmplare n-au fost prezenţi cetăţeni din afara mănăstirii.

2) „Sfîntă tinereţe legionară” a fost unul dintre cîntecele despre care măicuţele ştiau că-i plac duhovnicului.

3) Nici măicuţele şi nici stareţul n-au ieşit pe poarta mănăstirii într-un marş cu uniforme, însemne şi slogane anti-democratice.

4) Întreaga tărăşenie dovedeşte că măicuţele n-au cîntat Sfîntă tinereţe legionară, pentru că au devenit peste noapte gardiste, ci pur şi simplu, deoarece ştiau că imnul îi va aduce aminte unui bătrîn de 92 de ani de tinereţea sa de cîndva.

În ţara asta nu sunt însă numai oameni normali.

Sunt şi – din nefericire – şi jurnaliştii-pompieri de serviciu.

Cei mai în vîrstă, ca mine, îşi amintesc, poate, că pe vremuri, în tăcerea unei săli de cinema, tocmai cînd spectatorii erau mai încordaţi ca niciodată, curioşi să vadă dacă tipa de pe ecran se va lăsa deschiloţată, răsuna un strigă imbecil:

Stinge ţigara!

Autorul strigătului era pompierul de serviciu.

Nu fuma nimeni, ba chiar nimeni n-avea de gînd să fumeze.

El însă zbiera aşa, pentru că astfel se simţea important.

Asemănător imbecilului din sala de cinema, jurnalistul pompier vede peste tot pericole.

Uneori le născoceşte, pentru a avea de ce să zbiere.

Alteori le exagerează.

Jurnalistul-pompier de serviciu şi-a spus cuvîntul şi în cazul de la mănăstirea Petru Vodă.

Un fapt omenesc, fără nici o altă conotaţie decît cea sufletească s-a transformat într-o manifestare legionară.

Care manifestare a fost condamnată cu mînie proletară.

La auzul strigătului Stinge ţigara! unii fumători îşi aminteau că n-au mai fumat demult.

Drept pentru care îşi aprindeau o ţigară.

Tărăboiul artificial creat de jurnaliştii-pompieri de serviciu în jurul aşa-zisei manifestări de la mănăstirea Petru Vodă a făcut ca mulţi tineri să caute pe Internet Imnul legionarilor şi să-l înveţe.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro