Ion Cristoiu: Mîndria de a trăi în ţara în care a făcut afaceri dubioase Hunter Biden, beizadeaua noului preşedinte al Americii

Publicistul Ion Cristoiu aminteşte ironia duioasă cu care Mihail Sadoveanu îi descrie pe români în romanul Baltagul pentru a oferi o posibilă explicaţie la entuziasmul presei faţă de victoria lui Joe Biden la alegerile din SUA şi mândria că fiul lui, Hunter, ar fi făcut afaceri dubioase în România.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Bacalaureaţii ştiu aproape pe de rost primele rînduri din Baltagul. Le ştiu şi eu. Am citit şi recitit romanul de mai multe ori. Am început să-l recitesc şi zilele acestea, dat fiind că era în seria Opere, scoasă înainte de 1989, în continuarea Notelor de călătorie din Cadrilater. Nu mi s-a părut nimic deosebit. Şi deodată, la prînz, gîndindu-mă la babuinii noştri (tocmai băgasem de seamă cum toţi moldo-valahii noştri se grăbesc să viseze cu ochii deschişi la ce potop de pomeni vor veni acum din America, dat fiind că Joe Biden a fost de mai multe ori în România, mi-am amintit de primele rînduri din Baltagul. Pare a juca un rol important şi faptul că fiu-său a făcut pe aici multe afaceri dubioase. Pînă la proclamarea victoriei de către presa din America, afacerile lui Hunter Biden, înlesnite de taică-său, care venea să bată pe umăr vreun guvernator de la Bucureşti pentru ca fiul său să pună mîna pe aeroporturile de la noi, presa noastră a fost cît pe-aci să-l declare penal pe beizadea. Acum, faptul că Hunter Biden a furat în România face din teritoriul dintre Dunăre şi Tisa un spaţiu magic, unde se va răsturna cornul abundenţei. Nu e de ici de colea ca fiul noului Jupîn al ţărişoarei noastre dragi să fi furat pe teritoriul nostru şi nu pe cel al Ungariei de exemplu. Judecînd după spasmele de entuziasm stîrnite de venirea la putere în America a tatălui celui care voia să pună mîna pe cele două aeroporturi, e un anume regret printre rînduri că Hunter Biden n-a participat la noi la un viol în grup. Sînt aproape sigur în aceste condiţii că victimele şi-ar fi pus pe Faceook chipul alături de cel al lui Hunter.

 Ce spune Mihail Sadoveanu în Baltagul despre neamul românilor?

<Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rînduială şi semn fiecărui neam.

Pe ţigan l-a învăţat să cînte cu cetera şi neamţului i-a dat şurubul.

Dintre jidovi, a chemat pe Moise şi i-a poruncit: «Tu să scrii o lege; şi, cînd a veni vremea, să pui pe farisei să răstignească pe fiul meu cel prea iubit Isus; şi după aceea să înduraţi mult necaz şi prigonire; iar pentru aceasta eu am să las să curgă spre voi banii ca apele».

A chemat pe ungur cu degetul şi i-a ales, din cîte avea pe lîngă sine, jucării: «Iaca, dumnitale îţi dau botfori, şi pinteni, şi răşină să-ţi faci sfîrcuri la mustăţi; să fii fudul şi să-ţi placă petrecerile cu soţii».

S-a înfăţişat şi turcul: «Tu să fii prost; dar să ai putere asupra altora, cu sabia».

Sîrbului i-a pus în mînă sapa.

A poftit pe boieri şi domni la ciubuc şi cafea: «Măriilor voastre vi-i dat să trăiţi în desmierdare, răutate şi ticăloşie; pentru care să faceţi bine să puneţi a mi se zidi biserici şi mănăstiri».

La urmă, au venit şi muntenii ş-au îngenuncheat la scaunul împărăţiei. Domnul-Dumnezeu s-a uitat la ei cu milă:

– Dar voi, necăjiţilor, de ce aţi întîrziat?

– Am întîrziat, Prea slăvite, căci sîntem cu oile şi cu asinii. Umblăm domol; suim poteci şi coborîm prăpăstii. Aşa ostenim zi şi noapte, tăcem, şi dau zvon numai tălăncile. Iar aşezările nevestelor şi pruncilor ne sunt la locuri strâmte între stânci de piatră. Asupra noastră fulgeră, trăsneşte şi bat puhoaiele. Am dori stăpâniri largi, câmpuri cu holde şi ape line.

— Apoi aţi venit cei din urmă, zice Domnul cu părere de rău. Dragi îmi sînteţi, dar n-am ce vă face. Rămîneţi cu ce aveţi. Nu vă mai pot da într-adaos decît o inimă uşoară ca să vă bucuraţi cu al vostru. Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera; şi cel cu băutura; s-aveţi muieri frumoase şi iubeţe.>

Chiar şi cînd am recitit în aceste zile Baltagul, deşi împovărat de scepticism privind poporul român, n-am băgat de seamă ironia duioasă din textul sadovenian. Mihail Sadoveanu spune despre români că Dumnezeu i-a dăruit cu năravul Să vă pară toate bune. Şi acum românilor, popor dăruit de Dumnezeu să fie mereu vesel, li se par toate bune.

Acum, după năstruşnicia cu mîndria de a trăi într-o ţară în care a furat beizadeaua lui Joe Biden, descopăr ironia – chiar dacă duioasă – a marelui prozator”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro