Ciocolata, "patrimoniu naţional" în Belgia, are propriul muzeu la Bruxelles

Apărută în secolul al XIX-lea, "graţie talentului patiserilor şi producătorilor de biscuiţi, care au inventat celebrele praline de ciocolată, decorate în mii de feluri - pasiunea belgienilor pentru ciocolată nu s-a dezminţit niciodată, iar noi am devenit «ţara ciocolatei»", a declarat Henri Dupuis, curatorul noului muzeu, informează AFP.

Deşi spaţiile dedicate ciocolatei nu lipseau în Belgia, până acum lipsea o "vitrină" consacrată acestei delicatese, care ocupă un loc de seamă în gastronomia belgienă, alături de cartofi prăjiţi, vafe şi bere.

Această lacună este acoperită de Belgian Chocolate Village sau Muzeul Ciocolatei Belgiene, care îşi deschide porţile către publicul larg, sâmbătă, la Koekelberg, un cartier situat puţin în afara circuitelor turistice clasice, în ciuda impozantei sale bazilici care domină partea de nord-vest a oraşului Bruxelles.

Conceput de compania Tempora, specializată în expoziţii pentru publicul larg, noul muzeu a fost amenajat în fosta ciocolaterie Victoria, care a cunoscut apogeul în anii 1950. Ea avea pe atunci 1.500 de angajaţi şi producea 6.000 de tone de ciocolată şi 4.000 de tone de biscuiţi pe an, înainte de a dispărea, în urma restructurărilor efectuate în acest sector de activitate.

Clădirea a fost apoi transformată într-un complex de apartamente, iar întreaga suprafaţă de 900 de metri pătraţi, inclusiv fostele birouri ale ciocolateriei Biscuits et Chocolats Victoria, au fost achiziţionate de autorităţile din Koekelberg.

Vizitatorii vor putea să descopere lanţul de producţie al ciocolatei, de la culesul fructelor, în general în Africa, până la transformarea acestora, cel mai adesea în ţările din emisfera nordică.

Muzeul prezintă astfel întreaga poveste a seminţelor de cacao: originea lor din America Centrală precolumbiană - unde erau consumate sub forma unei băuturi de către maiaşi şi azteci -, aducerea acestor seminţe în Europa de spanioli şi transformarea lor în produs de larg consum graţie industrializării, element care a facilitat producţia pe scară largă.

Vizitatorii află, de asemenea, că această delicatesă a făcut obiectul unor polemici religioase - putea fi ciocolata consumată în timpul postului? - şi a rămas un produs interzis copiilor până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Obiceiurile de consum variază şi ele de la o ţară la alta: în timp ce olandezii preferă să o soarbă cu prioritate sub formă de "ciocolată caldă", belgienii o adoră sub formă de praline şi privilegiază ciocolata neagră, iar elveţienii sunt încântaţi de ciocolata cu lapte.

Muzeul dispune şi de o seră tropicală, de un atelier în care sunt organizate cursuri şi demonstraţii şi de un spaţiu pentru degustare, în care atât marile firme, cât şi artizanii din domeniu, îşi expun specialităţile.