Expoziţie de grup "Dunavăţul de Jos - Delta Dunării", vernisată marţi la Art Yourself Gallery

La cea de-a treia ediţie a Taberei "Dunavăţul de Jos - Delta Dunării", care a avut loc în perioada 20 - 27 august 2018, nume importante ale artei româneşti, şcoli diferite de pictură s-au întâlnit pentru a aduce în prim-plan nu numai propriile explorări, ci diferitele tendinţe ale artelor contemporane din toate regiunile istorice ale ţării. Conceptul acestei tabere s-a extins, de la peisajul apropiat al naturii, la peisajul mental sau sufletesc al artiştilor, încorporând elemente-simbol sau manifeste.

Expoziţia, care poate fi vizitată în perioada 15 octombrie - 5 noiembrie, cuprinde lucrări semnate de Felix Aftene, Cătălin Burcea, Cezarina Caloianu, Gabriel Caloianu, Radu Carnariu, Alexandra Ghioc, Amalia Dulhan, Flavia Lupu, Liviu Mihai, Daniela Grapă, Manuell Mănăstireanu, Cosmin Păulescu şi Adrian Sandu.

Potrivit criticului de artă Maria Bilaşevschi, lucrările artistului Felix Aftene (Iaşi) se particularizează prin dezvoltarea şi glosarea în jurul unor repere simbol, extrase din propria enciclopedie de corespondenţe analogice, fie că sunt fiinţe, obiecte, idei sau sentimente, elementele se află la graniţa spre o posibilă transcendenţă ori emerg ca şi când abia au fost extrase şi reînsufleţite cu un sens.

Un spaţiu ce poate fi oriunde, un element ce poate fi identificat în orice cultură şi totuşi poartă amprentele specifice locului în sau pentru care a fost creat, transbordate asupra fragmentelor de real, fac ca lucrările artistului Cătălin Burcea (Bucureşti) să se particularizeze prin chestionarea aparte a realităţii.

Artista Cezarina Caloianu (Iaşi) creionează o surdă constatare asupra faptului că ceea ce odată era esenţial, natura, a devenit fundal, ambiguă din punct de vedere al utilităţii pentru actuala cultură, aproape ca fiecare lucrare de artă plastică, mai scrie Bilaşevschi.

Gabriel Caloianu sapă în ceea ce ar părea a fi limbajele unui timp al omenirii rupestre, decantate printr-un neo-expresionism ce îi aparţine întru totul, lucrările sale cuprind o multitudine de semne şi coduri, toate făcând referire la cultura contemporană. În registru similar, artiştii Radu Carnariu şi Alexandra Ghioc provoacă pe cel ce încearcă descifrarea să depăşească acele rame-cadru-televizor, ingenios inserate pentru a delimita natura umană, contorsionată şi înceţoşată, de natura vegetal-acvatică.

Cu repere în cotidian şi în tradiţia literar-vizuală, personajele artistei Amalia Dulhan apar ca proiecţii ale unor reverii ce găsesc în noapte, în Deltă, singurul aliat.

În spaţiul claustrofob al cubului, artista Flavia Lupu delimitează "naturi", nu atât prin suita de elemente vegetale, ci prin spaţii-receptacole ale unui fel de a trăi.

Artistul Liviu Mihai transformă spaţiile din tăcere în vibraţie. Căutând sensul de a fi în locul punctării unor coordonate temporale, Mihai Liviu punctează prin fluiditatea şi perisabilitatea structurii.

Pentru artista Daniela Grapă, natura nu este statică, banală, amorţită. Predilecţia cromatică, în special sub forma violetului şi a rozului, îmblânzeşte frumuseţea brutalităţii, a sacrificiului şi instaurează o stare de linişte, de sublim al frumosului rezultat din pieire.

Manuell Mănăstireanu este un portretist al esenţelor, fie că portretul este realizat ca atare sau al unei stări.

Ludic şi profetic, artistul Cosmin Păulescu intrigă, provoacă, împinge imaginaţia şi percepţia, pentru a constata că figurativul doar pregăteşte terenul pentru dezvoltarea şi instigarea unei stări ficţionale în privitor.

Printr-un un mozaic în care informaţiile fragmentate ale unui posibil obiect sau fiinţe apar sub forma unor modele abstracte, Adrian Sandu oferă o interpretare intensă şi totuşi îndepărtată de experienţa peisagistică, producând un grad de abstracţie ambiguă.