Noi rezultate ale expertizei efectuate în cazul scheletului regelui Richard al III-lea. Ultima bătălie a acestuia, reconstituită - FOTO

Rănile suferite de fostul suveran englez în zona capului contrazic legendele din epocă, potrivit cărora Richard al III-lea, încolţit într-o mlaştină, şi-ar fi abandonat calul înainte de a fi ucis de inamicii lui, potrivit acestui studiu realizat pe baza analizei amănunţite a scheletului său. Studiul a fost publicat miercuri în revista The Lancet.

Suveranul englez a murit la vârsta de 32 de ani, în bătălia de la Bosworth din 22 august 1485, după o scurtă domnie de doi ani. Dinastia Tudorilor care i-a urmat la tron l-a prezentat ca pe un tiran sângeros, iar această reputaţie sumbră a fost imortalizată şi de dramaturgul William Shakespeare.

În piesa de teatru "Richard al III-lea" (scrisă în 1592), suveranul, încolţit pe câmpul de luptă, strigă: "Un cal! Regatul meu pentru un cal!" - o replică devenită ulterior celebră.

Osemintele regelui englez au fost descoperite în oraşul Leicester din centrul Angliei, în septembrie 2012, în timpul lucrărilor de reamenajare a unei parcări municipale. Analizele ADN - care nu au fost deocamdată publicate - au confirmat că acest schelet curbat, care prezenta urmele unor răni suferite în război, era într-adevăr cel al ultimului rege din dinastia Plantagenet, căzut în luptă nu departe de acolo şi înmormântat într-o ceremonie discretă organizată de călugării franciscani.

Echipa pluridisciplinară de la Universitatea Leicester, coordonată de Jo Appleby, specializat în analiza osemintelor, a folosit tehnici de imagistică medicală, în special tomografia asistată pe calculator, pentru a studia aceste rămăşiţe pământeşti vechi de 500 de ani ale fostului suveran.

Cercetătorii au descoperit nu mai puţin de nouă răni în zona capului care ar fi fost provocate de diverse arme posibile (săbii, halebarde, cuţite, pumnale).

O rană importantă la nivelul bazinului ar fi putut să îi fi fost făcută după moarte.

Lectura studiului publicat miercuri în The Lancet nu este uşor de digerat. Studiul detaliază una câte una toate leziunile recenzate pe oseminte şi emite ipoteze despre armele inamicilor.

"Rănile de pe craniu ne îndreptăţesc să ne gândim la faptul că regele nu purta coif", fie pentru că îl pierduse, fie pentru că îi fusese scos cu forţa, explică Sarah Hainsworth, profesor de ingineria materialelor, coautoare a studiului.

În schimb, Richard al III-lea avea încă o armură care îi proteja restul corpului, întrucât nu există urme de răni la nivelul braţelor şi al mâinilor, a adăugat ea.

"Cele două răni care au provocat cel mai probabil moartea regelui sunt cele de la baza craniului", spune Guy Rutty, profesor la Universitatea Leicester. Una dintre ele ar fi putut fi provocată de o armă cu o lamă mare, precum o sabie sau o halebardă. Cealaltă, mai adâncă, ar fi fost provocată de vârful unei săbii sau de vârful unei halebarde, a adăugat el.

Aceste răni par să confirme ideea potrivit căreia regele se găsea la pământ, probabil în poziţie îngenunchiată şi cu trunchiul înclinat. Capul ar fi putut fi aplecat în faţă şi ar fi expus astfel baza gâtului, afirmă autorii studiului.

"Rănile de pe capul lui Richard al III-lea corespund relatărilor despre bătălie, care sugerau că regele şi-a abandonat calul după ce a fost încolţit într-o mlaştină şi a fost ucis în timp ce se lupta cu duşmanii lui", a adăugat Guy Rutty.

O cercetătoare britanică de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, Heather Bonney, specializată în studierea rămăşiţelor umane, reaminteşte într-un comentariu dificultatea interpretării rănilor identificate pe schelete străvechi. Ea a atras de asemenea atenţia asupra faptului că rezultatele analizelor ADN efectuate pe scheletul lui Richard al III-lea nu au fost încă publicate şi nici prezentate comunităţii ştiinţifice.

Richard al III-lea va fi înhumat pe 26 martie 2015 în catedrala Leicester. Ceremonia va reprezenta punctul culminant al unei întregi săptămâni ce va fi dedicată fostului rege englez, pe care mai multe asociaţii private încearcă să îl reabiliteze în conştiinţa publică.