Teoria sinuciderii lui Hitler, din nou sub semnul întrebării

Autorii a numeroase biografii ale lui Adolf Hitler indică faptul că liderul nazist s-ar fi sinucis împreună cu Eva Braun, luând o pilulă cu cianură şi apoi împuşcându-se, pe 30 aprilie 1945, în timp ce armata rusă bombarda Berlinul.

Unii istorici şi-au exprimat, însă, dubiile în ceea ce priveşte faptul că Hitler s-ar fi sinucis prin împuşcare, fiind de părere că informaţiile despre moartea liderului nazist au fost relatate în aşa fel încât să prezinte o moarte eroică. Cu toate acestea, un fragment de craniu găurit de un glonţ, care a fost luat din buncăr de ruşi şi expus la Moscova în 2000, a părut să pună capăt disputelor.

Însă, după noi analize care arată că osul aparţine unei femei, teoriile despre moartea lui Hitler ar putea fi revizuite.

Cercetătorii americani susţin că au demonstrat că fragmentul de craniu păstrat timp de decenii de serviciile secrete sovietice aparţine unei femei cu vârsta de maximum 40 de ani, a cărei identitate nu este cunoscută.

Analizele efectuate pe os, în prezent aflat la Arhivele de Stat ruse din Moscova, au fost procesate de laboratorul de genetică al Universităţii din Connecticut (SUA). Rezultatele au fost prezentate într-un documentar difuzat în SUA pe History Channel şi intitulat "Hitler's Escape".

Astfel, potrivit specialiştilor de la Universitatea din Connecticut şi expertului în analiza oaselor Nick Bellantoni, a fost clar de la început că ceva nu era în regulă.

"Osul părea extrem de subţire; oasele masculine tind să fie mai solide (...). Şi modul în care se legau oasele craniene părea să corespundă unei persoane cu vârsta sub 40 de ani", a spus expertul. În aprilie 1945, Hitler avea 56 de ani.

În urma unei deplasări la Moscova, unde a analizat fragmentul de os şi pete de sânge recoltate de pe o canapea dintr-o cameră din buncăr unde se credea că s-au sinucis Hitler şi Braun, Bellantoni a adunat o serie de mostre pe care le-a luat în SUA pentru teste la un laborator de genetică aplicată.

"Am folosit aceleaşi analize şi metode de control ca acelea folosite în laboratoarele criminalistice", a declarat unul dintre cercetători, Linda Strausbaugh, care a lucrat trei zile exclusiv la proiectul Hitler şi care a reuşit să obţină ADN din mostra de sânge recoltată de Bellantoni de pe canapea.

Potrivit martorilor, trupurile neînsufleţite ale lui Hitler şi Braun au fost învelite în pături şi cărate în grădina din afara buncărului din Berlin, puse într-o groapă făcută de o bombă, acoperite cu benzină şi arse.

Fragmentul osos descoperit de ruşi în afara buncărului, în 1946, nu i-a aparţinut lui Hitler, ADN-ul său indicând că aparţine unei persoane de sex feminin. Singura dovadă fizică a faptului că Hitler s-ar fi împuşcat a devenit astfel fără valoare, misterul reapărând, la fel ca şi speculaţiile potrivit cărora este posibil ca liderul nazist să nu fi murit în buncăr.

La zeci de ani după război, soarta cadavrului lui Hitler este învăluită de secret, nefiind făcute publice fotografii sau filme.

Potrivit unor alte teorii, după ce armata sovietică a preluat controlul asupra Berlinului, în mai 1945, specialiştii legişti ruşi, la ordinul unei divizii speciale de contraspionaj, au dezgropat presupusul corp al liderului nazist şi au efectuat o autopsie cu uşile închise.

O parte a craniului lipsea, probabil ca urmare a împuşcăturii, însă maxilarele erau intacte, având caracteristicile din fişele dentare ale lui Hitler. În plus, autopsia a constatat şi faptul că, aşa cum se zvonea, Hitler avea un singur testicul.

În pofida rezultatelor autopsiei, liderul sovietic Iosif Stalin a continuat să fie suspicios şi, în 1946, o a doua misiune secretă a fost trimisă la Berlin. În aceeaşi groapă de unde a fost recuperat presupusul cadavru al lui Hitler, echipa a descoperit fragmentul osos care se presupunea că lipsea din craniu, dar nici acest lucru nu l-a satisfăcut pe liderul rus.

În consecinţă, Stalin a ordonat să se păstreze secretul asupra tuturor chestiunilor referitoare la moartea lui Hitler. În plus, cadavrul acestuia a fost îngropat la un centru de spionaj din Magdeburg, în Germania de Est, unde a rămas mult timp după moartea lui Stalin, în 1953.

În 1970, KGB-ul a dezgropat corpul, l-a ars şi a răspândit cenuşa în râu. Numai un os al maxilarului, un fragment de os cranian şi segmentele de canapea pătate de sânge au fost păstrate în arhivele serviciilor de spionaj sovietice.

Buncărul a fost distrus în 1947, deasupra fiind ridicate ulterior alte construcţii. În 2000, Arhivele de Stat din Rusia au organizat expoziţia "Agonia celui de-al Treilea Reich", cu această ocazie fiind expus fragmentul de os cranian, alături de fotografii ale osului din maxilar.