ELBA, de la sursa bateriilor pentru lanterne în comunism la corpuri de iluminat şi faruri pentru maşini. Fabrica, salvată de venirea Renault la Dacia - GALERIE FOTO

În 1921, la Timişoara s-au înfiinţat Uzinele Dura, care aveau să constituie nucleul fabricii Elba. În 1948, ca urmare a naţionalizării, Uzinele Dura au devenit parte a grupului de firme Electrobanat. Numele Elba, însă, cunoscut din perioada comunistă, i-a fost dat fabricii după Revoluţie, mai exact după privatizarea începută în 1990 şi finalizată în 1995. Tot în 1990, Departamentul de producţie de baterii s-a separat de grupul Electrobanat, sub denumirea Dura.

"Denumirea Elba derivă din Electrobanat. Grupul de firme Electrobanat şi-a schimbat denumirea, după Revoluţie, în Elba. Activitatea de bază a fost corpul de iluminat. Sectorul de baterii a fost unul aparte, care în anul 1990 s-a desprins de Electrobanat sub denumirea Dura", explică Ioan Păuţ, director sisteme de iluminat în cadrul Elba.

Primele faruri şi lămpi auto pentru tractoare şi camioane ies pe poarta fabricii în '52

În 1952, la Elba au fost produse primele faruri şi lămpi auto pentru tractoare şi camioane. Mai târziu, în perioada 1956 - 1970, Elba dezvoltă primele faruri şi lămpi pentru pentru Dacia, iar în '72 fabrica obţine "licenţa Cibie-Franţa", devenind producător al primelor faruri şi lămpi pentru Dacia 1300.

Înainte de Revoluţie, fabrica avea aproximativ 5.000 de angajaţi şi foarte mult de lucru, astfel că oamenii veneau la fabrică şi de sărbători, pentru a putea face faţă comenzilor.

Gavril Bărgăuan este lăcătuş şi lucrează la fabrică de 40 de ani.

"Prima dată când am venit aici am început cu un curs de calificare. Era în anul 1973. După ce am terminat cursul, am început lucrul în fabrică. Am fost şi magazionier şi dispecer într-o perioadă. Acum sunt lăcătuş şi îmi place meseria. Dacă îţi place într-o întreprindere, atunci lucrurile merg bine. Înainte de 1989, din punctul de vedere al lucrului era foarte aglomerat. Nu era Paşte sau Crăciun. Erau şi foarte mulţi muncitori, acum suntem o mie. Mulţi au plecat când li s-au promis salarii mari sau locuinţe în altă parte. Eu am rămas, mi-a plăcut aici", spune Gavril Bărgăuan.

Directorul Elba Timişoara, Gheorghe Cocian, lucrează şi el în fabrică din '69, începând ca inginer stagiar.

"Am început ca inginer stagiar, m-am angajat în anul 1969. Atunci fabrica era lângă fabrica de bere, unde, după anul 1990, a rămas producţia de baterii. Ei au cerut să se separe de noi în 1990 sub denumirea de Dura. Până în '48, la naţionalizare, fabrica a fost un conglomerat, ca un fel de concern de electrice privat. La naţionalizare au rămas un grup de baterii şi o fabricuţă foarte importantă, însă. Făceam tot felul de candelabre", îşi aminteşte Cocian.

În perioada comunismului, fabrica producea în principal pentru piaţa internă, atât lămpi şi faruri pentru maşini, cât şi corpuri de iluminat iuminat. De asemenea, se exportau produse în Rusia, dar şi în Germania şi Cehoslovacia.

"În anii '60 a început exportul în Rusia, apoi, zece ani mai târziu, s-a exportat în ţări care făceau parte din C.A.E.R., o alianţă economică a statelor socialiste. Astfel am putut exporta în Cehoslovacia sau Germania. Era o gamă mare de produse care se exportau, însă nu am avut o rentabilitate mare deoarece nu erau produse care să concureze vestul. Firmele mari, de import-export, se ocupau de partea de vânzare, noi doar realizam cantităţile la calitatea solicitată", spune Cocian.

Bateriile Elba, nelipsite din casele românilor pe vremea lui Ceauşescu

Pe vremea comunismului, bateriile Elba erau arhicunoscute şi nu lipseau din casele românilor. Poate cele mai utilizate erau cele pătrăţoase, învelite în hârtie roşie cu alb şi albastru. Mulţi şi le amintesc datorită obiceiului de a le încerca pentru a vedea dacă mai sunt încărcate. Astfel, bornele bateriilor erau atinse cu vârful limbii, iar atunci când erau încărcate senzaţia era usturătoare.

Cel mai frecvent, ele erau folosite în lanternele specifice perioadei, făcute şi ele la fabrica din Timişoara. Din metal sau metal combinat cu plastic, lanternele funcţionau cu aceste baterii. Un inconvenient era acela că din bateriile respective curgea uneori acidul, astfel că nu puteau fi lăsate mai mult timp în lanterne întrucât le deteriorau.

Ceauşescu nu a călcat niciodată în această fabrică, întrucât nu era "grandioasă"

Nicolae Ceauşescu nu a trecut niciodată pragul fabricii. În vizitele sale la Timişoara, el a preferat alte unităţi, mai grandioase, cu porţi largi.

În schimb, fabrica a fost vizitată de Ion Iliescu, imediat după Revoluţie.

"Ceauşescu nu a fost în fabrică la noi pentru că nu era vizitabilă, erau hale mici. Erau nişte cutume. Porţile trebuiau să fie mari, or la Elba porţile nu sunt grandioase. Unde aveau loc întâlniri oficiale, aveam şi noi stand, dar nu mai mult, deşi eram deja un simbol al oraşului. În schimb, a fost Ion Iliescu, într-o vizită de lucru, în anul 1990, imediat după Revoluţie", povesteşte Gheorghe Cocian.

Muncitoarele, primele care au ieşit pe porţile fabricii la Revoluţie, când generalul Stănculescu a mers acolo să calmeze spititele

La Revoluţia din 1989, la Timişoara, muncitorii de la această fabrică au fost printre cei mai activi. Mai exact, un grup de muncitoare au deschis porţile fabricii şi au pornit spre centrul oraşului pentru a protesta faţă de regimul de la acea vreme, fără a lua în seamă avertismentele generalilor prezenţi în fabrică pentru a potoli greva generală ce fusese declanşată. Se întâmpla în 20 decembrie 1989, când Timişoara a devenit primul oraş liber de comunism din România, pentru că muncitorii de pe marile platforme industriale ale oraşului au oprit lucrul şi s-au alăturat demonstranţilor.

"Elba a fost poate cea mai activă la Revoluţie. Au venit în fabrică generali, Stănculescu şi alţi câţiva de la Bucureşti, pentru a calma spiritele. A fost primul semnal organizat de ieşire şi proteste ale muncitorilor. Apoi, sigur, s-au aliniat şi ceilalţi muncitori din alte fabrici. Nu am fost printre ei atunci, dar vă pot spune că erau multe femei în acel grup. Ele au fost cele mai active", menţionează directorul Elba.

Declinul şi salvarea de la Renault

În anul 1994 a început un declin al fabricii Elba, din cauza închiderii mai multor uzine de autovehicule. Venirea grupului Renault în România a fost o salvare pentru întreprinderea de la Timişoara, iar acela a fost momentul în care Elba a început să renască.

"Căderea economiei a început în 1994. Au dispărut ARO, Tractorul Braşov, fabrica de autocamioane, cea de autobuze, Fabrica 23 August, care producea TAB-uri, tancuri. Încet-încet a trebuit să ne reorientăm, să restrângem activitatea. Din auto rămăsese doar Colibaşiul (astăzi Mioveni - n.r.), fabrica de autoturisme care, sigur, au fost foarte orientaţi şi au făcut treaba cu Renault, foarte bună. În contract au prins fabrici competitive din România, printre care şi Elba", spune Cocian.

Elba produce faruri şi stopuri pentru maşinile Dacia Renault, dar şi pentru alte mărci auto.

Fabrica de corpuri de iluminat de la Timişoara se mută în Parcul Industrial

De peste 60 de ani, fabrica Elba funcţionează pe un teren de şapte hectare, în apropierea centrului municipiului Timişoara, lângă Gara de Nord, unde au fost ridicate, pe rând, de-a lungul anilor, clădiri pentru diferite linii de producţie. Din 2006, însă, cei care conduc această fabrică au gândit un proiect nou, odată cu dezvoltarea întreprinderii, şi anume mutarea acesteia din zona centrală a oraşului într-un cartier mărginaş, acolo unde se află şi Parcul Industrial şi Tehnologic al Primăriei Timişoara, în cartierul Freidorf.

Astfel, au fost concesionate parcele pentru 49 de ani, iar în 2007 a început construcţia noii fabrici, de la zero, pe opt hectare de teren. Investiţia nu a fost lipsită de probleme. În anul 2008, criza economică dădea primele semnale, iar câteva luni mai târziu lucrările la construcţia halelor întreprinderii au fost practic blocate.

"Mutarea fabricii am gândit-o înainte de a începe criza economică, în 2006. În 2007 am avut aprobările şi am concesionat terenul de opt hectare pentru 49 de ani, apoi am început să construim. În 2008 a venit criza, Piteştiul a închis porţile şi a trebuit să trimitem şi noi 800 de oameni în şomaj tehnic. Eram într-o situaţie cum se poate mai rea. Erau puşi stâlpii pentru construcţia halelor şi încă nu ştiam ce facem. Noroc că Piteştiul a reluat şi pas cu pas ne-am revenit şi noi. Era programat ca în doi ani să ne mutăm. Acum, în vara acestui an, vom avea toată fabrica mutată aici", explică Gheorghe Cocian.

Potrivit acestuia, pentru mutarea fabricii s-au investit 25 de milioane de euro, iar din anul 1995, de la privatizare, şi până în prezent s-au investit alţi 50 de milioane de euro, în tot felul de utilaje.

În anul 2010, producţia de faruri pentru maşini a fost mutată în noul spaţiu, departamentul de corpuri de iluminat rămânând şi acum în vechea fabrică.

Locul vechii fabrici ar putea fi luat de un cartier rezidenţial

După ce întreaga fabrică va fi relocată în Parcul Industrial şi Tehnologic de la marginea municipiului, cei de la Elba vor vinde cele şapte hectare de teren de lângă Gara de Nord, unde au funcţionat zeci de ani.

Directorul Elba spune că există un proiect care deocamdată este la faza de discuţii, conform căruia un investitor italian doreşte să ridice aici un cartier rezidenţial, zona fiind foarte bună, la doar 10-15 minute de mers pe jos până în Piaţa Operei.

"În prezent, pe locul vechii fabrici avem acum partea de corpuri de iluminat. Locaţia este la dispoziţia oricărui investitor interesat. Vorbim de şapte hectare de teren. Italienii vor să construiască un cartier rezidenţial, cu blocuri de locuinţe, mall, piscine, terenuri de sport. M-aş bucura tare să se facă acest proiect. Practic se poate muta centrul oraşului pe locul vechii fabrici Elba", spune Cocian.

Adaptarea la noua piaţă, cu tehnologie LED

Odată cu intrarea în vigoare a noilor directive europene privind folosirea becurilor economice, fabrica de la Timişoara s-a readaptat cerinţelor, iar acum producţia se bazează pe corpuri de iluminat fluorescente şi cu LED-uri, cu ajutorul cărora se face şi economie, consumul de energie electrică scăzând cu până la 70 la sută cu noile becuri.

Din proprie iniţiativă, Elba a montat pe o stradă din centrul Timişoarei corpuri de iluminat cu LED, iar mai multe monumente şi clădiri din Timişoara şi din alte oraşe ale ţării au fost iluminate arhitectural cu ajutorul unor corpuri de iluminat create pentru punerea în valoare a clădirilor.

În prezent, Elba fabrică 450 de produse de bază - corpuri de iluminat, în peste 1.500 de variante. Din cei circa 5.000 de angajaţi, în prezent la fabrică mai sunt aproximativ o mie.