REPORTAJ - Militar cu două misiuni în Afganistan, unde a pierdut 5 colegi: NATO, forţa care îndreaptă răul

"Am pierdut cinci camarazi în două misiuni în Afganistan, cel mai vârstnic avea 37 de ani"

Caporalul Daniel Andronache are 30 de ani şi este comandant de pluton de vânători de munte la Compania 1 a Batalionului 24 "General Gheorghe Avrămescu" din Miercurea Ciuc.

El s-a format ca militar în localitatea natală, Miercurea Ciuc, unde a urmat cursurile şcolii de subofiţeri şi a primit repartiţie, în aprilie 2007, în Braşov, unde a rămas timp de patru ani.

La Compania 206 Cercetare a Brigăzii 2 Vânători de Munte "Sarmisegetuza" Braşov, Daniel Andronache a participat la două misiuni de securitate conduse de NATO în Afganistan, făcând parte din Forţa Internaţională de Securitate şi Asistenţă (International Security Assistance Force – ISAF), în 2008, 2009 şi 2010.

Îşi aminteşte că prima lui misiune s-a desfăsurat din iunie 2008 şi până în ianuarie 2009, subunităţii sale fiindu-i încredinţate acţiunile specifice de patrulare, de interzicere a accesului în zonă al insurgenţilor care ar fi putut să amplaseze mine sau dispozitive improvizate, acţiunile de securizare, de verificare a comunicaţiilor în timpul deplasărilor convoaielor cu alimente sau oficiale, acţiunile de însoţire (escorte), de preotecţie VIP şi cele ale forţei de reacţie rapidă - când o subunitate de intervenţie extrage din zona de conflict sau ajută un convoi atacat să iasă din conflict.

De nenumărate ori a asigurat protecţia ziariştilor români şi străini care transmiteau sau realizau reportaje în zonă, a comandanţilor eşaloanelor superioare, a secretarilor de stat şi guvernatorului provinciei Zabul. Printre cei care compania lui Andronache le-a asigurat escorta s-a numărat şi preşedintele Traian Băsescu, în timpul vizitei la baza militară din sud-estul Afganistanului.

Subofiţerul spune că a avut "o mulţime de misiuni", însă cele mai dureroase au fost când şi-a scos din zonele de conflict camarazii ucişi de bombe.

Povesteşte că în cele două misiuni din Afganistan a pierdut cinci camarazi - cel mai tânăr avea 26 de ani, iar cel mai vârstnic 37.

"Mi-am pierdut cinci camarazi în cele două misiuni în Afganistan. Cel mai tânăr avea 26 de ani, iar cel mai în vârstă avea 37 de ani. Cu copii, fără copii, moartea nu alege. I-am scos de unde erau ca să-i aducem acasă. Normal că amintirile dureroase rămân, dar cu timpul treci peste ele, misiunea trebuie să continue, aşa este ciclul vieţii", spune plutonierul.

Pe primii doi colegi i-a pierdut în misiunea din 2009, când maşina în care se aflau aceştia a trecut peste o bombă capcană.

"Maşina în care se aflau doi camarazi ai mei, din companie, a sărit în aer, după ce a călcat pe un dispozitiv improvizat - o bombă capcană. Au murit şi a trebuit să mergem să îi scoatem de acolo. În momentul acela nu am simţit nimic, mi-am făcut treaba. Eu eram comandantul de grupă şi aveam oameni în subordine. Dacă eu cădeam primul, ceilalţi ce făceau? Abia după ce am terminat ce aveam de făcut, am mers fiecare şi am bocit în câte un colţ, alţii au scris câte o poezie, am încercat să ne reculegem şi am mers mai departe", spune plutonierul Andronache.

În ianuarie 2010 a plecat într-o altă misiune în Afganistan, cu aceeaşi colegi din Brigada 2 Vânători de Munte Braşov, unde a rămas până în august.

Admite că motivaţia a fost una de ordin material şi, în plus, ştia la ce să se aştepte.

Spune că nu i-a fost teamă şi că nu a fost niciodatată în pericol, pentru că este credincios şi ştie că "cineva de sus" îl iubeşte şi că dragostea părinţilor îl ocroteşte.

"Câteodată îmi era dor să stau în parc, numai că acolo nu aveam iarbă, nici aerul curat pe care îl respirăm aici, acasă. Dacă aş fi putut să mă teleportez o jumătate de oră, m-aş fi dus oriunde în România şi să stau pe un lac, pe un munte, chiar şi într-o gară, să beau o cafea şi să mă uit, pur şi simplu, la oameni sau cum pleacă trenul, să stau în linişte. Pentru mine locurile natale înseamnă linişte", mai spune plutonierul.

El consideră că cele două misiuni în care şi-a pierdut cinci colegi, în împrejurări care l-au marcat pe viaţă, l-au făcut mai puternic, fizic şi moral.

"Niciodată să nu fie uitaţi cei care au murit în teatrele de operaţii şi de care ne aducem aminte, spre ruşine, numai în zilele speciale", adaugă Daniel Andronache.

"Pentru mine NATO este forţa care întotdeauna merge să îndrepte răul"

Daniel Andronache spune că a auzit prima dată despre NATO în şcoală, "din mass-media şi din filme".

"Totdeauna reprezenta forţa care mergea să îndrepte lucrurile care tindeau să se ducă spre rău, către dezastru, era forţa care mergea să impună pacea. Pentru mine, la acea vreme, NATO era, de fapt, singura alianţă de care aveam habar", afirmă militarul.

El mai spune că şi-a dorit ca România să devină stat membru NATO "pentru că mai multe puteri, ţări care au o istorie, o dezvoltare şi o armată impresionantă, fac parte din această alianţă care oferă sprijin celor care au nevoie de el".

La un deceniu de când România este membră NATO şi după misiunile cu partenerii din coaliţie, percepţia plutonierului Daniel Andronache nu s-a schimbat - NATO continuă să fie eroul care menţine pacea mondială.

"Diferenţa este că am avut ocazia să lucrez cu ei, cu mai multe contingente, din mai multe ţări, am colaborat, am stat împreună în aceleaşi condiţii, oferind şi primind sprijin, acolo am învăţat să deosebesc o prietenie fictivă de una reală, am trăit ca într-o mare familie şi ştiam că nu sunt singur, niciodată. Ca percepţie, pentru mine NATO nu s-a schimbat, are aceleaşi principii, de a menţine pacea în lume. NATO nu mi-a schimbat viaţa nici ca persoană, nici ca militar, urmez ordinele ţării şi ale comandanţilor, ştiu pentru ce sunt gata şi pentru ce mă pregătesc. Este bine când eşti în NATO, întotdeauna", conchide subofiţerul.

Citeşte şi: REPORTAJ - Un colonel rămas fără un picior în Afganistan a condus în continuare un batalion: Nu am renunţat la Armată pentru că e ceea ce ştiu eu să fac. Viaţa e frumoasă - FOTO