RETROSPECTIVĂ. Modificarea Legilor Justiţiei, revocarea Codruţei Kovesi şi eliberările în dosarele de corupţie. Marile scandaluri ale anului 2018

Propunerile de modificare au venit din partea Executivului, au fost adoptate de Parlament şi au fost trimise spre promulgare după controlul constituţionalităţii, generând ample discuţii în spaţiul public.

Nu întotdeauna forma dezbătută în comisia parlamentară de specialitate a fost agreată de Ministerul Justiţiei, aşa cum nu de fiecare dată modificările aşternute pe draft-ul proiectului s-au şi regăsit în paginile Monitorului Oficial.

Nu toate modificările aduse de Legiutor au fost înţelese de instituţiile chemate să aplice legea, aşa cum vom arăta mai jos.

Mai mult, efectele acestor schimbări nu sunt pe deplin cunoscute, dovadă numărul mare de sesizări la Curtea Constituţională, chemată să rezolve conflicte între puterile statului sau între normele de drept şi legea fundamentală.

În procesul de legiferare, parlamentarii s-au folosit de toate pârghiile avute la îndemână pentru a obţine modificarea Codului Penal şi a aşa-ziselor Legi ale Justiţiei, respectiv Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Cel puţin una dintre normele intrate în vigoare îi ţine pe judecători cu ochii pe Curtea Constituţională, pentru a vedea câţi procurori rămân la structurile de vârf ale Parchetelor.

Este vorba de Ordonanţa de urgenţă nr. 92/2018 din 16 octombrie pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei.

În actul normativ citat, articolul 7 prevede: „Procurorii care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţei de urgenţă, îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT şi DNA, precum şi în cadrul celorlalte parchete, rămân în funcţie în cadrul acestora, numai dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Prevederile celor două legi amintite au fost modificate în sensul instituirii unui prag de vechime pentru magistraţi: minimum 7 ani pentru cei care vor să obţină grad de judecător de Tribunal sau Parchetul afarent, 10 ani pentru Curte de Apel şi 18 ani pentru Înalta Curte sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte.

Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a hotărât, pe 17 octombrie, încetarea delegării pentru 48 de procurori din Parchetul General, DIICOT şi DNA, ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanţei pe legile justiţiei. Activitatea procurorilor încetează deoarece nu îndeplinesc condiţiile de 10 ani de vechime.

Totodată, legea prevede că promovarea se face prin concurs: „Promovarea efectivă a judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita locurilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete”.

Aceste prevederi intrate în vigoare pe data de 16 octombrie l-au făcut pe un judecător de la Tribunalul Bucureşti să exclame într-o şedinţă publică din data de 22 noiembrie, cu procurorul de şedinţă al DNA aflat de faţă: „Articolul 7 e din neatenţie. (...) Ce să interpretezi la articolul 7? Opt din zece judecători nu acceptă această idee, spun că aşa ceva nu există. Ce să interpretezi, când textul de lege spune clar: rămân în funcţie numai dacă îndeplinesc condiţiile... Intenţia Guvernului nu a fost să închidă DNA, ci să termine cu detaşările. Au introdus concurs, care de fapt e un interviu şi cinci rechizitorii. În opinia mea minoritară, nimeni de la DNA nu are concurs”, a spus judecătorul, apoi a amânat toate dosarele DNA în aşteptarea unei decizii a Curţii Constituţionale.

CITEŞTE în pagina 2