ANALIZĂ De ce se fereşte Iohannis de cuvântul "graţiere" şi ce efecte va avea referendumul

Şeful statului a declarat marţi, în drum spre Strasbourg, că la referendumul pe care l-a anuţat nu va folosi cuvântul graţiere, deoarece Constituţia nu lasă organizarea de iniţiative pe teme fiscale sau cele precum amnistia sau graţierea. În schimb, întrebarea poate fi legată de anticorupţie şi integritate.

Klaus Iohannis a declanşat marţi procedura privind organizarea unui referendum naţional privind ''continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice". Scrisoarea a fost trimisă Parlamentului la câteva ore distanţă după anunţul făcut de şeful statului că va începe demersurile pentru un referendum privind graţierea.

''Această temă (a graţierii, n.r.) în mod nefericit a devenit o temă naţională, este evident că există un larg interes pentru această temă a schimbării Codurilor penale şi a graţierii şi dacă aşa este, atunci voi supune această temă dezbaterii publice şi votului popular. Voi începe demersurile pentru un referendum, referendum prin care românii vor putea să se exprime, vor putea să spună dacă sunt de acord cu aceste demersuri sau nu'', a spus Iohannis, luni seara.

Părerile sunt însă împărţite în ceea ce privete dreptul şefului statului de a chema populaţia la referendum pe subiectul graţierii.

”În mod evident, preşedintele poate decide să convoace referendumul pe orice temă, în lumina Curţii Constituţionale, care arată că textul aflat în vigoare în anul 2006 a fost declarat neconstituţional şi, pe cale de consecinţă, la ora aceasta, singura instituţie care poate, la un moment dat, ulterior desfăşurării referendumului dacă tema ar fi sau nu de interes naţional, ar fi Curtea Constituţională. Dar declanşarea procedurii referendumului, pe orice temă, este la îndemâna preşedintelui, iar din perspectivă constituţională, sunt respectate dispoziţiile constituţionale.” a declarat, pentru MEDIAFAX, deputatul PNL Gabriel Andronache.

”Actualul text constituţional nu îi permite preşedintelui să declanşeze referendum pe tema graţierii şi amnistiei. Împrejurarea că s-a găsit o formulă generală, eu cred că este insuficient. Tot ce înseamnă clasa politică, cu bună sau cu rea credinţă, doreşte continuarea luptei anticorupţie şi cred că este numai o parte dintr-o anumită strategie politică. Politica penală a unui stat nu se face conjunctural. Se face pe bază de criterii serioase, pe analize de impact, inclusiv măsurile de amnistie sau graţiere.” a declarat fostul preşedinte al Comisiei de Revizuire a Constituţiei, Ioan Chelaru.

Curtea Contituţională a decis în11 iulie 2006 că articolul 2, alin. din legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăsurarea referendumul este neconstituţional. Acest articol prevedea că sunt considerate probleme de interes naţional A. Adoptarea unor masuri privind reforma şi strategia economică a ţării B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la: egimul general al proprietatii publice si private; organizarea administratiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală; organizarea generala a învăţământului; structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, participarea forţelor armate la unele operaţiuni internaţionale; încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaţionale pe durata nedeterminată sau pe o perioada mai mare de 10 ani; integrarea României în structurile europene şi euroatlantice; regimul general al cultelor.

În textul deciziei, CCR spune că numai preşedintele României poate decide dacă cere sau nu poporului să-şi exprime voinţa prin referendum, care sunt problemele de interes naţional si care problemă concreta va fi supusă referendumului. De asemenea, nicio autoritate publică nu poate decide lista problemelor de interes naţional, in sensul art.90 din Constituţie, aceasta fiind o atribuţie exclusivă a preşedintelui României.

Pe de altă parte, articolul 74 din Constituţie prevede, la alin.2, că "nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea".

Cât priveşte caracterul acestui referendum, el poate să aibă soarta celui iniţiat de fostul şef al statului, Traian Băsescu, care viza reducererea numărului de parlamentari, şi care nu a fost pus niciodată în aplicare.

O decizie a CCR din 2012, referitoare la legea uninominalului pur, făcea totuşi referire la referendumul din 2009 privind trecerea la unicameral cu 300 de membri şi arăta că orice modificare legislativă în afara deciziei luate la consultarea din 2009 este neconstituţională deoarece încalcă prevederea constituţională privind exercitarea suveranităţii poporului.

"Referendumul, indiferent de caracterul său – decizional sau consultativ - cum este cazul referendumului naţional din anul 2009, reprezintă o modalitate de exercitare a suveranităţii naţionale. Art.2 din Constituţie prevede în acest sens că „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (...) Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului", a arătat CCR.