Războaiele Opiului - când britanicii s-au luptat cu chinezii pentru dreptul de a vinde droguri

Relaţiile dintre Statele Unite ale Americii şi China sunt tensionate de câţiva ani. Motivele? Ambiţiile expansioniste ale Chinei în zonă, respectiv dorinţa Americii pentru menţinerea hegemoniei în Pacific de 80 ani şi  apărarea aliaţilor asiatici ca Japonia, Taiwan, Singapore şi Coreea de Nord. Alte cauze reprezintă disputele privind insulele din Marea Chinei de Sud. Relaţiile cândva paşnice dintre cele două mari puteri s-au înrăutăţit când SUA au criticat China pentru abuzurile comise în Tibet şi reprimarea brutală a protestelor pro-democraţie din Hong Kong. 

De curând au escaladat tensiunile după ce America a descoprit ambiţiile Chinei de a ocupa Taiwan, dar mai ales după decizia preşedintelui republican al Statelor Unite, Donald Trump care a impus tarife crescute pe materii prime exportate de China pentru a proteja "industria şi producţia americană".  Războiul Comercial Sino-American s-a petrecut cu 2 ani înainte de izbucnirea pandemiei de Coronavirus în Wuhan care a produs sute de mii de morţi numai în SUA şi în final a condus la pierderea alegerilor prezidenţiale de către Trump  în cursa pentru cel de-al doilea mandat datorită modului incompetent cum a gestionat criza. Tot Donald Trump a încercat să interzică importarea produselor chinezeşti precum telefoanele Huawei şi chiar aplicaţia Tik-Tok.  

Un război SUA-China în zilele noastre ar fi catastrofal căci ambele sunt puteri nucleare posesoare ale armelor de distrugere în masă. Chiar şi dacă conflictul ar fi strict convenţional şi maritim, tot ar fi devastator pentru întreaga planetă din punct de vedere economic şi pe termen lung.  Coreea de Sud şi Japonia, cei mai mari producători de tehnologii high-tech din lume, ar fi imediat traşi în războiul China-America, iar Coreea de Nord, aliatul principal al Chinei din Extremul Orient, este un alt pericol major şi imprevizibil pentru aliaţii pro-americani datorită ameninţărilor frecvente cu bombardare nucleară.  E drept că au mai existat tensiuni între SUA şi China în trecut, în special în perioada războaielor din Coreea şi Vietnam, dar atunci China nu era o putere nucleară şi militară de temut ca astăzi 

Dar au existat vremuri când marile puteri europene se puteau război convenţional cu China, fără să fi avut grija că pot duce planeta într-o iarnă nucleară, după cum relatează Encyclopaedia Britannica. 

Primul Război al Opiului

Povestea opiului începe în 1820 când negustorii britanici exportau opiu ilegal din India în China. Opiul este o substanţă narcotică toxică obţinută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac şi folosită ca somnifer, calmant sau analgezic.Chinezii deveniseră dependenţi de consumul opiului, ceea ce a dus la probleme economice şi sociale grave. În 1839, guvernul chinez a luat măsuri drastice -a confiscat şi distrus 20.000 de cufere cu opiu cu greutate echivalentă a 1.400 de tone. 

Un grup de marinari britanici,  supăraţi şi beţi, au ucis un sătean chinez şi au fost arestaţi pentru a fi condamnaţi de sisemul de justiţie chinez. Guvernanţii britanici s-au opus, luându-le apărarea cetăţenilor britanici. Primul Război al Opiului s-a declanşat când navele distrugătoare britanice au distrus blocada chineză a estuarului râului Perlelor din Hong Kong.  

În 1840, o forţă expediţionară britanică a fost trimisă în Hong Kong. Flota britanică s-a îndreptat spre estuarull oraşului Canton pe care l-a ocupat în mai 1841.  În 1842, forţele britanice au capturat Nanjing. Chinezii n-au avut nicio şansă, britanicii având tehnologii militare avansate. Pe 29 august au semnat Tratatul de pae de la Nanjing. China a fost de atunci obligată să-i plătească îndemnizaţii Marii Britanii şi să-i cedeze insula Hong Kong şi accesul nelimitat la alte cinci porturi(printre care Shanghai) unde britanicii să poată practica comerţul liber. 

Al Doilea Război al Opiului

În anii 1850, guvernul Qing a reprimat Rebeliunea Taiping, iar britanicii căutau să-şi lărgească drepturile comerciale. În 1856, unii oficiali chinezi au îmbarcat vasul britanic Arrow în timp ce era îndocat în Canton. Mulţi marinari chinezi au fost arestaţi, iar steagul britanic a fost coborât. 

Britanicii s-au răzbunat prin a bombarda Cantonul. Chinezii, drept reacţie, au incendiat fabricile şi depozitele străine.Un misionar francez a fost ucis între timp, ceea ce a determinat Franţa să-i declare război Chinei şi să i se alăture Marii Britanii.  În 1857 a fost declanşată o operaţiune militară prin care forţele anglo-franceze au capturat Canton şi au instalat la conducere un guvernator aservit lor. În 1858, trupele anglo-franceze au ajuns la Tianjin. Chinezii au fost forţaţi să înceapă negocierile şi să găzduiacă delegatii străine, să deschidă noi porturi accesibile europenilor, să legalizeze importul de opiu în Shanghai  şi să le ofere drepturi suplimentare negustorilor şi misionarilor creştini.  

Conflictul a reizbucnit în 1859 după un incident diplomatic când chinezii au refuzat să le permită diplomaţilor francezi şi britanici accesul spre fortăreţele Dagu la gura râului Hai  să ratifice tratatele. Grănicierii chinezi le-au impus să caute o altă rută spre Beijing. Dar trupele britanice au refuzat şi i-au ucis.

În august 1860, războiul a escaladat, iar forţele navale anglo-franceze au distrus fortăreţele Dagu. Apoi au traversat râul spre Tianjin, iar în octombrie 1860, britanicii şi francezii au capturat Beijing. Acolo au jefuit şi incendiat grădina Yuanming, palatul de vară al împăratului.  China a decis să pună capăt ostilităţilor şi să cedeze britanicilor porţiunea sudică a Peninsulei Kowloon adiacentă cu Hong Kong. 

Războiul Tonquin

Scopul Franţei în acest război a fost tot unul comercial, şi mai ales, acela de a practica comerţul liber în Vietnam. În 1883 a izbucnit Răzoiul Sino-Francez în Vietnam.Franţa controla deja provinciile sudice - Cochinchina. În 1880, trupele franceze au staţionat la Hanoi şi Haiphing. Chinezii au ripostat, rezultând lupte limitate. În 1882, omul de stat chinez Li Hongzhang a negociat un acord cu Franţa prin care să creeze un protectorat. Acordul a fost respins la Paris. Alt trupe noi au fost amplasate în Tonkin. În 1883, francezii i-au învins pe chinezi şi i-au determinat să se retragă din Vietnam. S-a încercat încheierea Convenţiei Li-Fournier care să le permită francezilor să practice comerţ liber şi să aibă drepturi extinse în zona Tonkin. Chinezii aveau obligaţia de a părăsi zona şi nu trebuiau să plătească vreo despăgubire.   

Ostilităţile au reizbucnit, şi de această dată, forţele chineze conduse de Zhang Zhidong  au reuşit să-i respingă pe francezii care avansau în nord, spre sudul Chinei. Flota chineză a fost distrusă, iar şantierul naval Fuzhou a fost demolat.  Un acord de pace a fost semnat la Paris în 1885 prin care China a trebuit să recunoască acordul Li-Fournier. În 1887, ultima dinastie vietnameză, Nguyen, s-a prăbuşit, iar Vietnamul a fost colonizat de francezi.