Articolele autorului Marius Oprea
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Putin a lansat propriul ”Mein Kampf”, intitulat ”Lumea rusă”, justificînd refacerea URSS: războiul, ca şi iarna, e departe de sfîrşit
În 3 decembrie 2019, ales de cîteva luni preşedinte al Ucrainei, preşedintele Volodimir Zelenski i-a transmis un mesaj video lui Vladimir Putin, de pe o bandă de alergat: ”fără dialog e ca pe banda de alergare, alergăm, dar nu ne mişcăm”, i-a transmis el liderului de la Kremlin în mod public, pe reţelele de socializare. Putin nu e obişnuit să i se adreseze cineva, în acest mod. Şase zile mai tîrziu, pe 9 decembrie, avea loc la Paris un summit, menit să medieze între ei, la care au participat Merkel şi Macron. Cei doi au dialogat, la finalul conferinţei de presă ce a urmat, doar cu Putin, pe care l-au salutat cordial, iar ”ţarul” şi-a luat la revedere numai de la ei. Preşedintele ucrainean a fost lăsat singur, pe ”banda de alergare”. Un an, două luni şi două săptămîni mai tîrziu, armata rusă invada Ucraina. Avînd semnale clare despre iminenţa invaziei, Zelenski l-a sunat de astă dată personal pe Putin, dar acesta nu i-a răspuns la telefon. Acestea sînt faptele. În spatele lor, se află ”doctrina” care le justifică. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea / ”Războiul rece” pe care occidentul credea că l-a cîştigat, îl vom simţi de fapt pînă-n oase, la iarnă
În prag de iarnă, o stare de apatie şi dezinteres general se manifestă, în toate mediile – cu excepţia politicienilor şi a militarilor – în legătură cu războiul din Ucraina. El nu mai e demult în topul ştirilor, nici la posturile noastre de televiziune şi nici la cele din ţările occidentale. Ne-a obosit războiul, fără să fi fost protagonişti ai lui, pentru că am ajuns să-l simţim: ne atinge la buzunare. Simţim acum în toată Europa, unde ne-au dus deceniile de politică mai mult concesivă faţă de ruşi, pe care le-au avut atît Statele Unite, din vremea lui Clinton încă, cît şi marile cancelarii europene, care s-au luat după Germania Angelei Merkel şi marea naivitate, în care lumea occidentală a căzut, crezînd că a cîştigat ”războiul rece”. Război pe care-l vom simţi, din plin, în această iarnă, în toată Europa. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Un fost deputat MAN şi membru al CC al PCR are, din acest an, o efigie într-o primărie liberală. Cum e justificat acest omagiu
La Sîntana-Arad, de 15 ianuarie 2022 (Ziua Culturii Naţionale) s-au pus, în holul primăriei, mai multe efigii ale unor personalităţi din trecut, originare din localitate. Printre acestea, Ştefan Augustin Doinaş, sau Ştefan Hell, laureat al premiului Nobel pentru chimie în 2014 şi director al Institutului ”Max Planck”. Mă întrebam într-un articol la Mediafax, din 16 mai a.c. ”ce caută un şef de CAP, alături de un laureat Nobel şi un poet celebru”. Era vorba de Ştefan Goina, activist comunist din 1944, cel ce a ”colectivizat” Sîntana şi a devenit ulterior membru în CC al PCR. În articol, am invocat inclusiv un studiu privind activitatea acestui Goina, scris de nepotul său, Călin Goina, care a stat probabil la baza deciziei primăriei de a-i omagia bunicul, printr-o efigie din gips armat. Supărat pe acel articol, sociologul a trimis la MEDIAFAX un ”drept la replică”, în apărarea efigiei bunicului său. Care e tot acolo, în holul primăriei din Sîntana, n-a mutat-o nimeni. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea: Popescu e veşnic, precum anotimpurile şi prostia. Rareş Bogdan sare să-l apere, deşi credeam că va fi primul liberal care-i cere demisia
Au ieşit la iveală, cu ocazia adoptării ultimei ordonanţe cu privire la plafonările preţurilor la energie, trei lucruri. Toate sînt legate de numele lui Virgil Popescu. Primul, că s-au făcut, din prostie sau interes, diverse ”mînării” în reflementările anterioare, care au permis noilor ”băieţi deştepţi” care sînt ”traderi” de energie să bage în buzunare zeci şi sute de milioane de euro fiecare, într-un timp foarte scurt. Bani din buzunarele noastre, sume care se citesc cu ochii mari, pe factura venită fiecăruia acasă. Apoi, că nici această nouă ordonanţă, ca şi precedenta, nu e în regulă – de astă dată, ar putea bloca efectiv distribuţia energiei electrice. Şi trei, că situaţia din energie a reuşit să enerveze un liberal – pe unul singur: Rareş Bogdan. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: ”Nu ne vindem ţara”, dar Basarabia, da. Iliescu a dat-o pe mîna ruşilor, într-o întîlnire secretă, ”odin na odin”, cu Gorbaciov
Ion Iliescu a avut, după prima sa întîlnire cu Gorbaciov, în iunie 1990, ”cu prilejul Reuniunii Consiliului Politic al Tratatului de la Varşovia (la nivel de preşedinţi şi prim-miniştri) – unde tema centrala a devenit luarea de masuri pentru încetarea activităţii Tratatului de la Varşovia”, cum relata, o a doua, cu prilejul semnării tratatului cu URSS-ul, care n-a mai fost ratificat, pentru că URSS-ul s-a prăbuşit. În 5 aprilie 1991, cu ocazia semnării acestui tratat, la Moscova, de către Iliescu şi Gorbaciov, au avut loc două întîlniri – una ”între patru ochi”, aşa cum specifică stenograma ei, între cei doi lideri şi cea de-a doua, care a inclus membrii delegaţiilor. Din ambele se degajă o adevărată ”atmosferă tovărăşească” şi un antioccidentalism pronunţat al celor doi lideri. De care Iliescu acum se leapădă ca de Satana. Dar mai e ceva – la prima întîlnire, cea secretă, s-a pecetluit pentru viitor soarta Basarabiei – Ion Iliescu e cel care a propus ca Republica Moldova să rămînă în orbita sovietică. ”Podurile de flori” erau doar o poveste, o amăgire – de altfel, după semnarea acestui tratat, aveau să şi dispară. Cu alte cuvinte, Ion Iliescu e cel care a decis, pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului – nici vorbă de Unire. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Ion Iliescu vrea să ascundă că la Revoluţie, ”Noul Front al Salvării Naţionale era controlat de Gorbaciov, liderul suprem al operaţiunii”
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Iliescu repudiază prietenia cu Gorbaciov, cînd acesta a murit, deşi ”erau prieteni din studenţie”, afirma Vladimir Bukovski
Ion Iliescu susţine pe blogul său că nu l-a cunoscut pe Gorbaciov, că n-a avut nicio relaţie cu acesta, înainte de 1989; că a discutat cu el doar telefonic, în împrejurările Revoluţiei: ”Prima mea convorbire telefonică cu Gorbaciov a avut loc in ziua de 27 decembrie 1989, în timp ce eram în prima reuniune cu cei 39 membri ai CFSN, după încetarea diversiunii armate. Atunci, Gorbaciov a ţinut să ne felicite pentru victoria Revoluţiei Române, să ne transmită un mesaj de solidaritate şi să ne anunţe vizita pe care urma să o efectueze Ministrul de Externe, Şevarnadze (care a şi avut loc în luna ianuarie 1990)”. El spune că ”prima noastră întîlnire a avut loc la Moscova, în iunie 1990, cu prilejul Reuniunii Consiliului Politic al Tratatului de la Varşovia (la nivel de preşedinţi şi prim-miniştri) – unde tema centrală a devenit luarea de măsuri pentru încetarea activităţii Tratatului”, care s-a semnat ulterior la Praga. Şi apoi trece în revistă, şi alte întîlniri pe care le-a avut cu Gorbaciov – toate publice, sub lumina reflectoarelor. Nu e prima oară, cînd Iliescu neagă relaţiile ”speciale” pe care le-a avut cu liderul sovietic, înainte de 1989. De ce? E simplu: miza e acuzarea sa în dosarul Revoluţiei. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea / PNL a ajuns să semene cu Gorbaciov, care a murit înainte de a fi îngropat
Ce se întîmplă la guvern, că politică nu mai avem? Nu mare lucru – PSD îşi vede de treabă: trage din toate poziţiile, la vînătoare de voturi, în vreme ce liberalii, nefericiţii de ei, aştern masa pentru petrecerea altora, la capătul vînătorii. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Gorbaciov a murit la 91 de ani, de moarte bună. De ce nu l-au asasinat ”patrioţii ruşi” pe ”asasinul URSS”?
Indiscutabil, Mihail Gorbaciov, ultimul lider sovietic, va rămîne pentru mulţi analişti o enigmă, pe care nici măcar confesiunile sale, în două rînduri de memorii (al doilea, scrise după moartea soţiei sale Raisa, ceva mai sincere) nu o pot descîlci. Dincolo de toate acestea, o întrebare, cel puţin, poate fi lămurită – de ce a devenit el ”lider reformator”. Altfel nu se putea. Seminţele distrugerii URSS fuseseră, de fapt, plantate odată cu sistemul şi încolţeau, din anii terorii lui Stalin. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / De ce tace Iohannis de la ”sărbătoarea ovăzului” încoace? S-a supărat pe România, ca Angela Gheorghiu!
Preşedintele Klaus Iohannis n-a mai fost văzut şi n-a mai spus nimic de la o sărbătoare ”gonflată”, cea a ”ovăzului”, un festival marca Michael Schmidt, prietenul preşedintelui, cel care s-a ocupat de ”brenduirea” acestui nou eveniment al comunităţii săseşti. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / ”Merkelizarea României”: Buzunarul românului nu e fără fund, cînd nu-şi vor mai putea plăti facturile, ţara va intra ”în administare”
Viitorul nu arată bine. Îmi aduc aminte de situaţia Greciei, care a intrat cu mai bine de un deceniu în urmă în incapacitate de plată şi administrare financiară. Spre o astfel de pierdere a suveranităţii ne îndreptăm şi noi, prin politica ”înţeleaptă” a ”liberalizării preţurilor la energie”, dispusă de ministrul Virgil Popescu. Una din acţiunile care, alături de altele, goleşte încet şi sigur buzunarele românilor. Care, cînd nu-şi vor mai putea plăti facturile (cel mai tîrziu, prin primăvara anului viitor) vor băga ţara în faliment. Nu ei, că aşa vor, ci o politică servilă, în toate domeniile, care ne vrea aduşi în statutul de colonie economică. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Nunta-miting şi ”tocana à la Simion” tulbură ”Frăţia ceaunelor” din politica românească
Omul are trei momente importante în viaţa sa, e o chestiune cunoscută Cele trei ritualuri de trecere. Naşterea, cununia/căsătoria şi moartea. La toate e protagonist, dar la primul şi la ultimul nu e decît un ”prezent”-absent. Aşa că merită să petreci cît poţi cînd te însori, se zice. Să te bucuri. Ei bine, Simion a ales o bucurie, dar nu neapărat pe cea presupusă. Că se bucură ori nu, George Simion s-a căsătorit, în mod simbolic, nu doar cu aleasa inimii, într-un chef care să-i meargă la suflet, ci cu politica. El însuşi a recunoscut – sînt sigur că sinceritatea i-a dezarmat pe mulţi – da, nunta lui e un act politic. Tot ce face e politică, a spus - ”inclusiv propria nuntă”. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / De ce sînt ucrainenii altfel? ”Libertatea e ca religia, e în sîngele nostru”
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Rusia nu se schimbă niciodată: ”Medalia curajului” de a muri fără cauză
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Lui Putin i-a fost servit un argument în plus, pentru războiul său împotriva Ucrainei: lupta împotriva terorismului
-
Marius Oprea PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / Teoria conspiraţiei: e România de fapt un ”stat-cazarmă”, condus din umbră de oculta dintre masoni şi servicii?
În urmă cu trei ani, am scris la MEDIAFAX despre cazul lui Laurenţiu Baranga, fostul şef al Oficiului pentru Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi fost adjunct la ORNISS, care a fost reţinut pentru că şi-a falsificat diplomele de studii, începînd cu diploma de bacalaureat. Cu toate acestea, apartenenţa la masonerie l-a propulsat în acele funcţii, pentru care nu avea niciun fel de pregătire, fiind de fapt un impostor. Cum a ajuns el, în înaltele funcţii, fără nicio pregătire? Simplu: a fost promovat de colegii săi masoni, din ”servicii”. Care, iată, pot produce prin această apartenenţă, grave disfuncţionalităţi în funcţionarea statului român, a cărui securitate sînt puşi să o protejeze. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea/ Dacă ţara ar fi condusă ca o parohie, dacă guvernanţii s-ar închina icoanei Sfintei Marii, desenate pe o lespede de sare...
Sînt de două zile la biserica Trăistari din Ocnele Mari şi am ajuns la concluzia că în România lucrurile ar merge mult mai bine, dacă ţara ar fi condusă ca o parohie. Dacă la noi statul ar avea, pe lîngă rolul de spoliator al impozitelor noastre, care se duc pe izolete sau avioane vechi de patru decenii, şi pe acela misionar. Dacă statul ar porni de la nevoile cetăţeanului şi nu ale păturii groase de birocraţi şi politieni, care îl conduc. citeşte tot
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / De ce românii nu pier: povestea adevărată a două petice din cămaşa unui deţinut politic
Nu am putea crede, citind numai cîteva scrisori, că există curajul de a iubi pînă la capăt, de departe şi chiar în faţa morţii. Că sentimentele nu sînt doar simple convenţii epistolare. Întîmplarea a făcut să-mi dau seama că lucrurile nu stau tocmai aşa şi că o carte poştală poate fi mai puternică decît o frumoasă poezie de dragoste, că o scrisoare poate condensa în cîteva fraze o adevărată cronică de familie, cu bucurie, durere, fericire sau tragism. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / De la actorie la slugărnicie. Cum a ajuns Steven Seagal karatistul lui Putin
Seagal e un actor karatist, sau invers, cu roluri de justiţiar. Nimeni mai bun decît el ca să dea de pămînt cu Volodimir Zelenski, pe care îl acuză de ”crime împotriva umanităţii'. Putin, prietenul său, e în schimb un îngeraş. Ce poate face dintr-un actor de succes pentru cei pasionaţi de filmele de acţiune un mercenar, în slujba unui dictator? Fascinaţia puterii. Pentru că un actor e puternic doar în filme. În viaţa reală, poate fi meschin, laş, prost. Pentru că viaţa nu e un scenariu, chiar dacă Seagal încearcă să o vadă astfel, jucînd în cea mai proastă peliculă a sa, în care eroul de altă dată, luptătorul pentru dreptate, se pune în slujba crimei de stat. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Cavalerul fără de prihană Voiculescu, în luptă cu hidra corupţiei, cere capul lui Negoiţă
Cînd am văzut cum revine din lumea mutanţilor politici retraşi în adormire, Vlad Voiculescu, cerîndu-i demisia primarului Robert Negoiţă, care a fost trimis în judecată, la capătul potecii pe care a bătătorit-o spre DNA, mi-am adus aminte imediat de unul din scandalurile ”acoperite” din trecut. Precum cel al contractului cu Bechtel-ul, de pildă, despre care nu se mai vorbeşte, în mod strategic, aşa cum nu se mai vorbeşte nici de furtul de date de la ministerul Sănătăţii, de pe cînd Voiculescu era ministru. De ce? Pentru că industria pharma are bani. În prezent, cei mai mulţi bani. Şi cea mai mare putere politică şi mediatică. De Vlad Voiculescu nu se atinge niciun procuror, dar primarul ”dezvoltator” Negoiţă, care nu e nici el vreun înger, a făcut bătături la degete, de la atîtea declaraţii date la DNA, în ultimul deceniu. citeşte tot
-
PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Abisul dintre elită şi popor cere în Rusia un cadavru politic: Şoigu, sau Putin?
-
ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Dosarul Revoluţiei. Conspiratorii lui Gorbaciov în România
Am citit cu atenţie rechizitoriul la dosarul Revoluţiei şi pot spune, fără a mă pronunţa asupra finalităţii sale judiciare, că are valoare de document istoric. El ilustrează, cu date şi fapte concrete, modul în care Ion Iliescu, în fruntea grupului de conspiratori ai Moscovei în România, au acţionat în România înainte de 1989 pentru răsturnarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu. citeşte tot
-
Marius Oprea PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / Viktor Orban face valuri pînă peste Ocean, din ”piscina” românilor: americanii, încîntaţi de ”orbanism”, că de ”iohannism” nu poate fi vorba
Viktor Orban face valuri. Se şi caţără pe ele, ca un surfer iscusit. Din şeful unui minuscul stat european, a ajuns ”model” peste Ocean, unde se vorbeşte de ”orbanismul american”, pe cale de a înlocui ”trumpismul” care n-a performat: n-a cîştgat alegerile din S.U.A. Conservatorii americani şi-au aţintit şi ei ochii pe Tuşnad, care a devenit, dintr-o măruntă staţiune harghiteană, un fel de pol al antiglobalismului. citeşte tot
-
COMENTARIU Marius Oprea / Coşmarul lui Iohannis şi al liberalilor: toate sondajele ”sfătuiesc” PSD-ul să iasă de la guvernare
-
Marius Oprea PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / ”România educată” mai tîrziu. Rămînem proşti pînă în 2027
Nu mult după inaugurarea primului său mandat, preşedintele României, Klaus Iohannis, fost profesor de fizică el însuşi, a ”tăiat panglica” unui ”program naţional” numit pompos ”România educată” şi l-a numit ”proiectul său de suflet”. Dar l-a lăsat apoi baltă (care ”suflet”?). După modelul ”de sus”, cei aflaţi la guvernare se raportează la învăţămînt de parcă n-ar fi fost ei înşişi elevi, vreodată, ori de parcă ar fi urît şcoala, din tot sufletul. Numai astfel se poate explica soarta învăţămîntului românesc, de ieri, de azi – şi de mîine: apropiată de a industriei, de odinioară. Ar fi şi el la pămînt de tot, numai că, ce te faci, mai există elevi, în România. Şi părinţii acestora, care votează. Ne aflăm, după aceeaşi veche reţete, în faţa unei noi legi a învăţămîntului, dar care are, de astă dată, un singur rost – de a camufla două realităţi, pe cît de vizibile, pe atît de supărătoare: subfinanţarea domeniului şi plagiatul lui Ciucă. citeşte tot
