Nonconformist şi fin observator al timpurilor sale, Dario Fo a câştigat recunoaşterea internaţională în 1969 cu „Le mystère Bouffe” („Mistero buffo”), o piesă a celor oprimaţi inspirată din cultura medievală în care eroul, un acrobat, învaţă revolta prin puterea râsului, potrivit Le Figaro.
Dario Fo a fost un scriitor, scenograf, dramaturg, pictor, actor şi regizor italian.
Printre cei mai jucaţi dramaturgi contemporani , multe dintre piesele sale se bazează pe improvizaţie şi mizează pe recuperarea formelor ilegitime de teatru, precum cele jucate de „giullari” (actori medievali ambulanţi) şi străvechiul stil italian al commedia dell’arte. Dario Fo era proprietarul şi liderul unei companii teatrale.
În motivaţia Juriului Nobel pentru decizia acordării premiului Nobel pentru Literatură din 1997 se regăseau cuvintele „…pentru că, urmând tradiţia bufonilor de curte medievali, ia în râs puterea, restituind demnitatea asupriţilor.” Odată cu această prestigioasă distincţie literară, Fo a fost recunoscut la nivel internaţional drept o figură majoră a teatrului de secol XX.
Piesele sale au fost traduse în 30 de limbi şi jucate de-a lungul lumii, inclusiv în Argentina, Chile, Anglia, Scoţia, Olanda, Polonia, România, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Sri Lanka, Suedia şi Iugoslavia. Creaţiile sale din anii ’60, ’70 şi ’80 sunt presărate cu teme precum asasinatele, corupţia, crima organizată, rasismul, tologia romano-catolică şi războiul. De-a lungul perioadei 1990-2000, el l-a satirizat pe Silvio Berlusconi. În anii 2010, a devenit principalul ideolog al mişcării politice „Movimento 5 Stelle”, partidul condus de Beppe Grillo.
Piesa „Mistero Buffo” a lui Fo a fost jucată în toată Europa, Canada şi America Latină într-o perioadă de peste 30 de ani, fiind recunoscută drept unul dintre cele mai controversate şi populare spectacole din teatrul european postbelic şi a fost denunţată de către Vatican drept „cel mai blasfemiator spectacol din istoria televiziunii”.