Ciprian Haralambie: Hristos se naşte, slăviti-L!

El este Lumina lumii,

Lumea este cea care îl percepe în fiecare clipă,

Clipa este doar momentul trăirii,

Trăirea este o stare de bine a sufletului,

Sufletul este creaţia Lui Dumnezeu,

Dumnezeu este Iubire,

Iubirea este iertare,

Iertarea este smerenie,

Smerenia este începutul acceptării,

Acceptarea este însuşirea credinţei,

Credinţa este dragostea,

Si dragostea este a lui Dumnezeu,

Dumnezeu este Lumină

Lumina este EL, 

Poate că ar trebui să începem cu o rugăciune de mulţumire, cu Acum este vremea nu pentru învăţături, ci pentru slavă, nu pentru poveţe, ci pentru mulţumire, nu pentru a propune lecţii, ci pentru a vădi bucurie. Deci, cu recunoştinţă să dăm slava Domnului şi să ne bucurăm întru numele Lui cel sfânt. Slava negrăitei Tale milostiviri, Doamne, care nu ne-ai părăsit în căderea noastră amară! Slavă nesfârşitei Tale înţelepciuni, care ne-a întocmit un chip de mântuire atât de minunat! Slava proniatoarei Tale purtări de grijă pentru noi anume, care ne-a chemat să fim părtaşi harului Tău răscumpărător! Veniţi să-L mărim pe Domnul, care a căutat spre smerenia robilor Săi!

“Iată-ne! Suntem neputincioşi şi slăbănogiţi: ia-ne, tămăduieşte-ne, vindecă-ne. .

îngerul nu le spune păstorilor: “Bucuraţi-vă!”, ci le spune doar: “Vă binevestesc bucuria ce va sa fie”. Pentru ce să-i spui: “Bucura-te!” celui ce n-a gustat înca buntăţile îmbucurătoare? şi după ce L-au vazut pe Domnul, ei s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, nu bucurându-se. Ei puteau să nu se bucure, deoarece nu gustaseră încă din bunătăţile aduse de Cel născut – dar este cu putinţă, este de iertat ca cineva dintre noi să nu se bucure?

Ne-am obişnuit să ne facem urări de bine cu prilejul acestui praznic, în ele se poate ascunde, însa, o amară mustrare pentru noi. A te bucura sau a nu te bucura în această zi – iată piatra de încercare prin care se arată dacă suntem în legăturile cuvenite cu Domnul ce S-a născut! 

Bucuria nu este un simţământ care ţine de voinţă. Cel ce, întrând în împărtăşire cu Domnul, a gustat din toate bunătăţile Lui, acela nu poate să nu se bucure, iar cel ce, înstrăinându-se de Domnul, nu a gustat din bunătăţile acestea, oricât l-ai chema la bucurie, nu-l vei putea face să se bucure. Aşa ceva ar fi la fel cum i-ai zice unui orb: “Vezi!”, unui surd: “Auzi!”, unuia lipsit de picioare: “Umblă!”, ce să facem aceia dintre noi care am căzut în rândul acestora din urmă? Să nu ne bucurăm? Şi atunci, să nu ne fie praznicul praznic? Nu, ci să ne silim să ne bucurăm şi noi în rând cu ceilalţi. Să ne bucurăm pentru neamul nostru, că i s-au pregătit asemenea bunătăţi. Să ne bucurăm pentru ceilalţi ai noştri, ce s-au învrednicit deja a se împărtăşi de ele. Să ne silim a ne bucura şi pentru noi înşine, pentru ca şi nouă ni s-a lăsat nădejdea de a le primi – şi îndată să ne silim a ne trezi şi râvna noastră cea adormită şi amorţită. 

“Nu mă voi strădui să vă pătrund de această bucurie prin cuvintele mele: ea este dincolo de orice cuvânt. Lu­crarea săvârşită de Domnul, Cel ce S-a născut azi, îl pri­veşte pe fiecare dintre noi. Cei ce intră în părtăşie cu El capătă de la El libertate, vindecare, pace; stăpânesc toate acestea şi gustă dulceaţa lor.