Comănescu / Spotlight: Firea şi Turcescu, sau efectul jurnaliştilor în alegerile locale

Iulian Comănescu aminteşte despre istoria intrărilor jurnaliştilor în politică. "Numai după 1990, avem Vadim, Sergiu Andon („Fire-ai al naibii, Majestate!”), AAdriana Săftoiu TTraian Ungureanu DDan Diaconescuşi aşa mai departe."

Această istorie ne ajută să înţelegem care-i drumul de astăzi al celor din candidaţi la Primăria Bucureşti, aleşi dintre jurnalişti: Gabriela Vrânceanu-Firea şi Robert Turcescu.

Are cuvântul Iulian Comănescu, exclusivitate pentru Mediafax-Cultură:

Firea şi Turcescu candidează la Primărie, două brechin nius în şase cuvinte. Firea e PSD, Turcescu, PMP. Firea e fată, Turcescu băiat. Firea e blondă ca Soarele, Turcescu era poreclit „Ceoane” prin redacţii, ca o gaură neagră. Dar dacă s-ar uita unul la altul, cu siguranţă s-ar recunoaşte ca-ntr-o oglindă: destinele lor sunt înnodate unul de altul ca nişte căşti de iPhone.

Şirul ziariştilor care s-au apucat de politică e lung. Numai după 1990, avem Vadim, Sergiu Andon („Fire-ai al naibii, Majestate!”), Adriana Săftoiu, Traian Ungureanu, Dan Diaconescu şi aşa mai departe. În perioada interbelică, se spunea că presa te duce la orice, cu condiţia să ieşi la timp din ea. Problema lui Firea şi Turcescu e însă că sunt deja atât de duşi la orice, că nu ştii de unde-au ieşit şi unde-au intrat, ci doar c-au făcut-o exact când trebuia. Firea e nu numai politician şi prezentatoare, ci şi mamă, soţie, patron de firmă de imobiliare şi cântăreaţă de muzică populară, fiindcă a scos un disc numit „Trandafiri de la Moldova”. Turcescu e nu numai politician şi prezentator, ci şi editorialist, gigolo, un fel de colonel (dacă e să-l credem), mistic şi cântăreţ de rock sau cum s-o putea numi chestia aia cu care a participat la Eurovision. Pe lângă toate meseriile astea, ambii s-au remarcat în ca stâlpi ai presei, din dreptul PSD şi PMP, cu precizarea că presa românească arată ca Podul lui Apolodor, adică are numai picioare ca Turcescu-PMP şi Firea-PSD, nu şi ceva care le leagă.

Ca politician, Firea se distinge prin inovaţii ideologice gen „O femeie face curat după mai mulţi bărbaţi”. Turcescu are el nişte domni pricepuţi la administraţie care i-au făcut programul pentru Primărie. Nici Firea, nici Turcescu nu au scos până acum măcar o idee dementă gen autostrada suspendată a lui Oprescu, sunt nuli administrativ ca nişte prinţese, deşi în CV-urile lor încap câte 20 de cariere. Firea şi Turcescu nu sunt nici jurnalişti, nici cântăreţi, nici politicieni, ci pescuitori în ape tulburi care au ţinut năvodul pe loc atunci când apele s-au schimbat. Şi şi l-au umplut mult mai bine decât îşi umple contul amărât orice angajat de televiziune sau ziar fără fantezie şi fantezii politice.

Problema lor e rezolvată, dar a noastră rămâne: azi, diferenţa dintre ziarişti şi politicieni e la fel de greu de sesizat ca aia dintre politicieni şi puşcăriaşi. Şi dacă puşcăria e despre bani, politica şi presa sunt despre nimic. Simulacre politice la fel cum au fost simulacre de presă, Firea şi Turcescu şi-au întins aripile personalităţilor lor multicolore peste o epocă în care ceea ce te crezi e atât de important faţă de ceea ce eşti, încât ceea ce eşti nu mai există.

Dacă doriţi să înţelegeţi mai multe:
https://youtu.be/pYx0EB0p53k
https://youtu.be/sHGZ5-jkTio

Citeşte şi: Comănescu / Spotlight: Campania pentru Bucureşti - strategia bate panotajul