Dramaturgul Edward Albee,autorul piesei "Cui îi e frică de Virginia Woolf? " a decedat la 88 de ani / "Pentru toţi cei care mi-au făcut viaţa minunată, mulţumirile şi dragostea mea."

Scriitorul a murit în casa sa din Montauk, din estul New Yorkului, a declarat secretarul său, Jackob Holder. Cauza morţii sale nu a fost anunţată deşi Albee suferea de diabet. După moartea lui Arthur Miller şi August Wilson în 2005, Albee rămăsese incontestabil cel mai mare dramaturg în viaţă.

În urmă cu mai mulţi ani, înainte de a suferi o operaţie amplă, Albee a scris un document care să fie făcut public la timpul morţii sale: "Pentru toţi cei care mi-au făcut viaţa minunată, palpitantă şi atât de completă, mulţumirile şi dragostea mea."

Albee a fost numit dramaturgul generaţiei sale după ce piesa sa "Who's Afraid of Virginia Woolf?" a atins un succes fulminant odată cu premiera pe Broadway in 1962. Piesa care a primit un premiu Tony, considerată una dintre cele mai bune lucrări ale autorului, a fost transformată într-un film premiat la Oscar, în 1996, în care au jucat Elizabeth Taylor şi Richard Burton.

Umorul incisiv şi temele întunecate au fost trăsăturile particulare ale stilului lui Albee. În mai mult de 30 de piese, Albee a pus în discuţie teme ale societăţii americane precum căsătoria, creşterea copiilor, religia şi confortul elitei societăţii.

"Dacă nu ai cuvinte, cum îţi poti da seama că trăieşti ?" se întreabă un personaj al lui Albee în piesa din 1996 "The Play About the Baby."

"Doar printr-un capriciu al minţii devine un dramaturg scriitor," a declarat Albee în 2008. "Am aceleaşi experienţe pe care le are toată lumea...dar simt nevoia să traduc mult ceea ce mi se întâmplă, ceea ce gândesc, într-o piesă."

Albee a provocat publicul să-şi chestioneze ipotezele despre societate şi despre teatru însuşi. A făcut asta cu umor şi un anumit simţ al uşurinţei lingvistice, folosind jocuri de cuvinte pentru a face trimiteri către înţelesuri complexe.

Dramaturgul a primti cuvinte de laudă şi omagii de pe mapamond pe Twitter după moartea sa. Mia Farrow, care a participat la o lectură dramatizată a "Who's Afraid of Virginia Woolf?" l-a numit pe Albee drept "unul dintre cei mai mari dramaturgi ai timpului nostru". Michael McKean a exprimat: "A existat un singur Edward Albee. #Unic." Scriitoarea Lynn Nottage a scris: "Îmi va lipsi inteligenţa, ironia şi înţelepciunea lui. A revitalizat peisajul teatral."

Stilul neconvenţional al lui Albee a fost ovaţionat de către public, dar a dus şi la o perioadă de aproape 20 de ani de secetă critică şi recunoaştere comercială înainte ca piesa sa din 1994, "Three Tall Women," să-i aducă cel de-al treilea premiu Pulitzer. Celelalte premii Pulitzer le-a primit pentru "A Delicate Balance" (1967) şi "Seascape" (1975).

Multe dintre producţiile sale din anii de după piesa "Seascape" au fost criticate de către presă drept şiretlicuri neconsecvente, o umbră a pieselor sale anterioare, dar după "Three Tall Women," o piesă pe care el a denumit-o "o exorcizare a demonilor", autorul a avut mai multe piese majore, printre care "The Play About the Baby" şi "The Goat or Who Is Sylvia?", care i-a adus un al doilea premiu Tony pentru cea mai bună piesă în 2002.

Multe dintre creaţiile sale au anumite lucruri în comun: ranchiunile familiei inflamate de băutură, un anumit simţ al anxietăţii, un copil pierdut care crează tensiuni în căsnicie şi limbajul precis care alternează între comic şi profund.

În interviuri, Albee respingea ideea de a întocmi paralele între operele sale şi între viziunea sa cinică asupra copilăriei sale nefericite."Fiecare piesă a mea are o poveste distinctivă de spus,", afirma el.

Albee s-a născut în 1928 şi a fost adoptat de un cuplu avut din suburbiile New York-ului. Tatăl său, Reed Albe conducea lanţul Keith-Albee de teatre de vodevil, mama sa, Frances Albee, era o persoană publică care a avut o influenţă importantă asupra dramaturgului mare parte a vieţii sale.

Înstrăinat de părinţii săi, Albee s-a mutat la New York şi a lucrat ca mesager pentru Western Union înainte de a câştiga recunoaştere cu "The Zoo Story,"o piesă într-un act scrisă în 1958 despre doi străini care se întâlnesc pe o bancă din Central Park."

Cu piesa "Who's Afraid of Virginia Woolf?" şi "Tiny Alice" din 1964, Albee a zguduit un Broadway dominat de Tennessee Williams, Miller şi de discipolii lor.

"Who's Afraid of Virginia Woolf?" prezintă o petrecere ce durează o noapte întreagă în care un profesor aflat la maturitate şi soţia sa se duelează verbal şi îşi dezvăluie dezamăgirile în timpul unei vizite a unui cuplu mai tânăr. Piesa a câştigat cinci premii Tony inclusiv pentru cea mai bună piesă, actor (Arthur Hill) şi actriţă (Uta Hagen), iar versiunea cinematografică a obţinut cinci premii Oscar inclusiv pentru cea mai bună actriţă (Taylor) şi pentru cea mai bună actriţă în rol secundar (Sandy Dennis).

Albee a regizat premierele americane ale multor piese ale sale, începând cu "Seascape" in 1975. "Seascape" şi "Who's Afraid of Virginia Woolf?" au fost repuse pe Broadway în 2005, iar ultima a fost din nou repusă în 2013. "A Delicate Balance" a fost din nou montată un an mai târziu, cu Glenn Close.

În 2008 a avut loc premiera piesei sale despre gemeni identici: "Me, Myself and I," la Princeton, New Jersey; dar şi o nouă montare pe scenă a două piese clasice într-un act scrise de Albee "The American Dream" şi "The Sandbox"; precum şi premiera "Edward Albee's Occupant," o piesă despre sculptoriţa Louise Nevelson şi cultul celebrităţii.

Albee a fost imagiat de Kennedy Center for the Performing Arts în 1996 pentru contribuţia sa de-o viaţă. Preşedintele de atunci Bill Clinton l-a omagiat pe Albee drept un om care a inspirat o generaţie de dramaturgi americani. Clinton i-a decernat lui Albee şi o Medalie Naţională a Artelor în acel an.

În anii 70, Albee a continuat să scrie piese neconvenţionale şi provocatoare. În "The Goat or Who is Sylvia?", personajul principal se îndrăgosteşte de o capră.

Partenerul de o viaţă al lui Albee, sculptorul Jonathan Thomas, a murit în 2005.