Festivalul Super: Adolescenţii - gloată de zombie facebookificaţi şi dependenţi de petreceri

Între 19 şi 22 mai, Super, festivalul de filme făcute de adolescenţi, prezintă,în Bucureşti, la ediţia a 4-a, proiecţii de film la Cinema Elvira Popescu, o expoziţie de artă făcută de liceeni pe strada Şcoalei, petreceri şi concerte la Green Hours. Este unul din momentele în care putem vedea cum gândesc adolescenţii. În avanpremieră, interviuri cu organizatorii festivalului Super: Teona Galgoţiu, Marc Solomon, Andrei Lumpan, cu vârste între 17-19 ani. Cum singuri declară, învăţăturile unor puşti către alţi puşti. Detaliile Festivalului aici:

http://www.superfestival.ro/ro/

Interviurile Super festivalui

Marc Solomon: "Trândăveală, Muncă, Haos, Extaz, Glorie"

Reporter: Numeşte zece cuvinte din care s-a întrupat Festivalul:

Marc Solomon: Dacă ar trebui să descriu într-un roman stările prin care trec atunci când pregătim festivalul, acestea ar fi titlurile capitolelor. Nelinişte, Regrupare, Trândăveală, Muncă, Trândăveală, Muncă, Haos, Extaz, Glorie, Linişte.

Teona Galgoţiu: "Lupta împotriva alienării şi depresiei adolescentine"

Reporter: Care-i manifestul unei asemenea Festival?

Teona Galgoţiu: Adolescenţii sunt mai mult decât o gloată de zombie facebookificaţi şi dependenţi de petreceri. Nu vreau să generalizez, dar am observat că mulţi adulţi cred asta despre generaţia noastră, şi nu zic că n-au de ce. Dar Festivalul Super e o dovadă că nu există îndeajuns de multe evenimente în cadrul cărora liceenii să-şi poată dezvolta pasiunile, aşa că ne-am decis să ne creăm propriul nostru spaţiu. Dar sperăm ca ăsta să fie doar un început.

Reporter: Ce vreţi să demonstraţi, de fapt?

Teona Galgoţiu: Cred că nici unul dintre noi nu are în gând dorinţa de a demonstra, cel puţin nu constant. Poate mai apare din când în când, aşa, din orgoliu - na, că putem şi noi să organizăm un festival de la 0, să facem rost de sponsorizări, să umplem sălile, să găsim filme din zeci de ţări. Şi demonstrând asta, credem că reuşim să impulsionăm alţi adolescenţi care vor să organizeze evenimente dar nu o fac din frică, sau cred că n-ar fi luaţi în serios. Le transmit că din păcate trebuie să te impui tu ca să te bage lumea în seamă. Şi să-ţi strângi câţiva oameni în jur care să fie la fel de pasionaţi ca şi tine. Să faceţi la început din puţinul pe care-l aveţi, apoi să cereţi tot ajutorul pe care-l ochiţi. După ce oamenii o să vadă că faceţi lucrurile să meargă deşi n-aveţi foarte multă susţinere, o să v-o ofere fără să le-o cereţi, puţin câte puţin.

Reporter: Ai văzut filmele. Care-s obsesiile, temele puştilor?

Teona Galgoţiu: Cea mai abordată temă din filmele înscrise anul ăsta a fost lupta împotriva alienării şi depresiei adolescentine. Cred că obsesia liceenilor care fac filme e să îşi exploreze o latură pe care n-au încredere să o expună în viaţa lor de zi cu zi. Aşa că folosesc filmul ca pe un refugiu, un spaţiu în care pot vorbi tare şi sincer despre panicile, nesiguranţele şi frustrările lor, ca şi cum ecranul i-ar proteja faţă de spectatori dar în acelaşi timp ar crea un contact, prin care e posibil să obţină empatie. Mie mi se pare chestia asta foarte curajoasă, şi o admir indiferent dacă uneori e tratată într-un ton prea grav pentru gusturile mele. Cred că să ai o miză atât de mare încă de când te apuci de făcut filme e promiţător, chiar dacă tema de care ziceam mai sus e întâlnită foarte des la adolescenţi.

Andrei Lumpan: Avem multe lucrări excelente, unele demne chiar de muzeu!

Reporter: Bilanţ?

Andrei Lumpan: Avem 56 de expozanţi. Selecţia a fost destul de lejeră, având în vedere că vrem să promovăm cât mai mulţi tineri creativi. Singurul criteriu a fost ca lucrările să se încadreze temei. Avem multe lucrări excelente, unele demne chiar de muzeu! Nu am identificat un tipar anume printre înscrieri. Fiecare şi-a plasticizat subiectul ales într-o manieră modernă, suprarealistă.

Reporter: Expunerea din Şcoalei, nu-i sediul o ruină?

Andrei Lumpan: Spaţiul nu este tocmai o ruina. Este chiar mai stabil decât casa de anul trecut de pe Plantelor. Partea foarte buna este că locaţia non-conformistă se mulează perfect temei alese.