INTERVIU: Bogdan-Alexandru Stănescu: Trebuie să-ţi asumi riscuri, altfel nu eşti editor

Rep.: Veţi lansa un nou roman din seria dedicată lui Doris Lessing. S-a tradus câştigarea premiului Nobel pentru literatură de către Lessing în succes la public pe piaţa din România?

B.A.S: Am citit o opinie imbecilă a unui tânăr designer care ne explica cum că Nobelul inhibă publicul românesc: din contră, în general (subliniez, în general), Nobelul se traduce în vânzări excelente. Doris Lessing a fost, în acelaşi timp, o absenţă de pe piaţa noastră de traduceri. Combinaţia Nobel/absenţă a dat un câştigător. Răspuns: da, vinde excelent.

Rep: Cât de mult mizaţi, în privinţa marketingului, pe premiile pe care le deţine un autor pe care hotărâţi să îl traduceţi?

B.A.S.: Hm. Mizez pe o garanţie a valorii. După care citesc. Nobelul vinde. Bookerul nu vinde. Avem cazuri ilustre în care un finalist Booker vinde de zece ori mai bine decît un câştigător. Dar, în general, urmărim cu mare atenţie premiile.

Rep.: Aţi decis să includeţi în colecţia "Biblioteca Polirom" şi autori mai puţin cunoscuţi publicului român., precum polonezul Wojciech Kuczok. În acest caz, cât de greu este să îi promovaţi pe piaţa din România?

B.A.S.: Mie îmi place să cred că o editură îşi formează publicul. Că un cititor "Biblioteca Polirom" va avea încredere în editorul său, care-i prezintă un polonez, nu un american. Categoric, e mult mai greu să impui un prozator polonez, dar, iată, am avut un festival dedicat acestor scriitori din Europa Centrală şi de Est, unde publicul a fost în număr imens (peste 150 de persoane) în fiecare seară. Am încredere în cititorii noştri.

Rep.: Când alegeţi să traduceţi un autor, cât de mult contează notorietatea acestuia pe piaţa din România şi cât de mult contează calitatea scriiturii?

B.A.S.: Sunt două categorii diferite de selecţie. Contează, în primul rând, calitatea scriiturii (un termen folosit în general în mod aberant - scriitură nu înseamnă stil, nu numai, ci vreo alte două-trei lucruri), apoi, pe la punctul 3 al selecţiei, intervine promovabilitatea autorului. Ceea ce nu înseamnă că un scriitor absolut necunoscut, cum era Elif Shafak, n-o să aibă succes. Trebuie să-ţi asumi riscuri, altfel nu eşti editor, poate tipograf...

Rep.: Care au fost cele mai mari riscuri pe care vi le-aţi asumat în calitate de coordonator al colecţiei "Biblioteca Polirom"?

B.A.S.: Fiecare carte publicată include o doză de risc. Doza diferă de la autor la autor: riscul de publica un nou Rushdie e mai mic decât acela implicat de un autor necunoscut. A-l publica pe Nabokov integral a fost, cred eu, un risc foarte mare, mai ales cînd toată lumea îţi explica că Nabokov, în afară de "«Lolita», nu vinde nimic". Domnilor, vinde. Surprize, surprize. Sau nu...

Rep.: Dar cel mai mare succes/cea mai mare dezamăgire?

B.A.S.: Cel mai mare succes a fost publicarea romanului lui Alasdair Gray, "Lanark", pentru prima oară în limba română. Cea mai mare dezamăgire? În cei trei ani de Polirom nu am avut mari dezamăgiri. Doar mărunte.

Citeşte mai multe...