INTERVIU - Marina Constantinescu, directorul artistic al Festivalului Naţional de Teatru: Un festival e un puzzle. Felul în care îl asamblezi e complicat

Prezentăm interviul integral cu Marina Constantinescu, selecţioner şi director artistic al Festivalului Naţional de Teatru 2016:

Reporter: Care-s faliile din teatrul nostru de astăzi? Ce apropie, ce desparte generaţiile, punerile în scenă?

Marina Constantinescu: Stagiuniile ultimilor ani sunt foarte productive. Se montează mult, nu cu destulă atenţie şi nici cu destulă asumare. Puţini directori de teatru merg să vadă spectacole în Bucureşti şi în ţară. Să urmărească un regizor, cum s-ar zice, de-adevăratelea. Pentru că a văzut ce face, şi nu pentru că există legende, vâlve, pentru că spun unii sau alţii. Să îl invite ca să-i pună în valoare trupa, şi nu doar că dă bine să fie un nume important pe afiş. Sunt puţine strategii în adevăratul sens al cuvîntului. Să ştii, de pildă, ca actor, ce vei juca, peste o stagiune sau două, şi cu cine vei lucra. E destulă întâmplare aici. Şi nici regizori foarte buni nu sunt atât de mulţi pe cât am crede.

Reporter: Cum arată peisajul teatral românesc, dincolo de Purcărete, Şerban, Afrim?

Marina Constantinescu:  Teatrul de calitate depinde enorm de valoarea unui regizor, a unui scenograf, de chimia cu o trupă. Nu pot ieşi capodopere de fiecare dată. Perfect adevărat! Dar întâlnirile profunde lasă urme vizibile. Câţiva regizori, tot mai puţini, fac şcoală pe unde trec. Şi asta se vede pe scenă. Fenomenul teatral este mult mai diversificat decât acum şapte ani, de pildă. Se încearcă multe formule, care nu au câştig pe loc, dar care se impun în timp. Asta îmi place.

Reporter: Criterii, care-i producţia din care ai ales?

Marina Constantinescu:  Un singur om nu poate să acopere tot ce se montează într-o stagiune. Peste 190 de spectacole. Am încercat să împrumut darul ubicuităţii pentru o vreme, dar nu mi-a ieşit. Deşi circul enorm prin ţară şi văd un număr impresionant de spectacole, m-am tot gândit, de mulţi ani, că undeva este o capcană. Un şablon de gândire pentru toată lumea. Un selecţioner trebuie să vadă ce este mai bun, mai reprezentativ pentru un regizor, pentru o trupă, pentru un teatru. Ce este mai bun va merge într-un festival. De oriunde din lume! E destul de logic. Daca vrei să mergi la Avignon sau la Edinburgh, te lupţi pentru un spectacol remarcabil pe care îl ai. Trimiţi o filmare profi directorului de festival, te frămânţi să ajungi în contact, să fie vizionat spectacolul. Mizezi pe ceva tare. Dacă se întâmplă minunea ca cineva să vadă înregistrarea profesională, există două variante. Fie este limpede din prima valoarea, şi cam este, de regulă, şi decizia se ia pe loc. Fie se doreşte vizionarea producţiei la sediu ca să se ia hotărârea finală. Când directorii, cei care fac asta, caută să intre în astfel de circuite, să trimită filmări şi aşa mai departe, nu mai auzi comentarii că înregistrarea e proastă, că nu-ţi dai seama. Te lupţi să atragi atenţia cumva, să îi interesezi, să vină la tine, eventual, dacă sunt îndoieli. Cam aşa am gândit şi eu anul acesta. Întrebându-mă de multă vreme de ce nu funcţionează şi pentru un festival naţional aceeaşi logică. Adică, de ce pentru un festival internaţional propui creme de la creme, şi pentru festivalul naţional, toate producţiile stagiunii! La grămadă. Fără minimal simţ critic. Fără asumare în faţa trupei a ceea ce este clar de un anumit nivel... Rămânem o ţară cu o democraţie originală.

Reporter: Cum arată publicul? Ce vrea el? Venirea lui în sală duce şi spre tabloidizarea mesajului, punerilor în scenă?

Marina Constantinescu:  Un festival nu ţine loc de turnee la Bucureşti, pe care teatrele din ţară nu prea le mai fac. Un festival doreşte să arate şi să vândă, atenţie, spectacole de calitate. În acelaşi timp, nu este ca o gală pentru premii. Unde intră în discuţie doar câţiva artişti. Ştacheta nu se poate coborî, însă, sub un nivel. Spectatorii din Bucureşti au gusturi foarte precise. Şi spirit critic. Se vede după cum se cumpără şi se epuizează biletele la câte un spectacol. Spectatorii din Bucureşti acceptă şi provocările, şi experimentele. De calitate, însă. Programul unui festival şi selecţia spectacolelor ţin de o analiză mult mai complexă. Imaginea după care asamblezi acest puzzle este mai complicată. Cauţi să găseşti o armonie, producţii care pot arăta şi o etapă estetică a unor creatori, în acea stagiune. Şi spectacole pe care le simţi că ar fi dorite la Bucureşti. Şi vândute. Oamenii circulă, văd, se informează şi ştiu mult mai bine să aleagă. Am câştigat spectatori din alte lumi decît cele obişnuite. Oameni care au program lung şi cărora le convine să vină la ora 20 la un spectacol. Am reuşit, după unsprezece ani, să avem, în fine, formule care să te ajute la cumpărarea de bilete. Online sau de la orice casă să poţi să iei bilete la orice reprezentaţie vrei, de la orice sală. Nu mai e nevoie să mergi, Doamne, la casa fiecărui teatru. Festivalul Naţional de Teatru este cu mult mai mult decât lista spectacolelor selecţionate. Asta dă baza. Carnea. Miza. Un punct tare sînt cele cîteva spectacole mari invitate de afară. Şi ţin la asta enorm.

Reporter: Alegerea ta, selecţia pentru Festivalul Naţional de Teatru. De fapt, ce ai ales?

Marina Constantinescu:  Aici, la Bucureşti, în acest Festival, au venit, din 2005 încoace, nume mari, mari, şi spectacole de neuitat, aflate pe creasta valului atunci. Asta creşte cota. Şi nivelul raportării, al comparaţiei cu ce este de top prin lumea asta. În toamnă, la Bucureşti vin mari artişti. Încă sunt captiva „Livezii de vişini” a lui Lev Dodin, pe care am văzut-o la Maly Teatr, la Sankt Petersburg. Sunt trei mari vedete acolo. În sensul pur al cuvântului. Un Lopahin ca Danila Kozlovskyi vezi o dată în viaţă. Dacă ai noroc. Este un artist de 30 de ani care joacă teatru la un nivel ireal, care face show-uri fabuloase, care cântă şi dansează. Xenia Rappaport a făcut patru filme cu Tornatore, a luat la Veneţia premiul pentru cea mai bună actriţă. Şi ea, şi Kozlovskyi au premiul „Stanislavski” pentru interpretare... Cu „Livada” lui Dodin închidem Festivalul. Va veni Preljocaj cu trupa lui şi cu un spectacol de dans minunat, după un basm chinezesc, „Fresca”, cu care va avea premiera absolută la Aix-en-Provence pe 20 septembrie. Pe 21 octombrie deschidem Festivalul la Bucureşti, cu ei. Carolyn Carlson, o artistă remarcabilă, o coregrafă şi o dansatoare de mare cotă şi vibraţie va avea două spectacole în Festival, pe 25 şi 27 octombrie, şi va susţine şi un scurt workshop cu actori români. Va fi o expoziţie superbă, altfel, despre o personalitate altfel ca aceea a lui Gigi Căciuleanu.... Mai avem de povestit...

Spectacole în regia lui Silviu Pucărete, Andrei Şerban, Laszlo Bocsárdi, Radu Jude, Felix Alexa, Vlad Massaci şi Radu Afrim, se numără printre cele selecţionate la cea de-a 26-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT), care va avea loc în perioada 21-30 octombrie, în Bucureşti.

Selecţia integrală a fost anunţată de Mediafax Cultură, aici.

Citeşte şi: RIO 2016: Vocea actriţei Maia Morgenstern, în spoturile campaniei pentru Jocurile Olimpice - VIDEO

Citeşte şi: Experienţa Frolu: De la premiul pentru case ridicate cu deţinuţi la ruşinea din satul lui Patzaichin

Citeşte şi: Regizorul Marian Crişan: La scenariul "Valea mută" (HBO) m-a atras tematica controversată - FOTO

Citeşte şi: Un român creează de 20 de ani, în creierul munţilor, o stare de emulaţie, de bine, de chef de jazz - Cronică de Festival: Gărâna de jazz 2016 FOTO

Citeşte şi: Interviu OMUL ŞI GÂNDUL: Lumea vedetelor văzută de un designer de evenimente speciale