INTERVIU: Oana Ioniţă Năsui, despre programele de formare profesională în industrii culturale, în cartierele din Bucureşti

Reporter: De ce v-aţi orientat către cartiere? Care este semnificaţia acestora?

Oana Ioniţă Năsui, fondator program de formare profesională în industrii culturale şi creative – Formare Culturală: Proiectul "Formare Culturală pentru dezvoltare comunitară în cartiere bucureştene" este conceput pentru profesionalizarea specifică a echipelor de management şi de comunicare din organizaţii care fac programare culturală pentru comunităţi mici, restrânse. Ne-am gândit la cartiere pentru că, în barometre de consum cultural, studii sau statistici apare această observaţie că evenimentele culturale au loc cu precădere în centrul oraşelor, iar oamenii trebuie să vină acolo pentru a putea avea acces la ele, nu pot rămâne "acasă" pentru a le vedea / auzi / a se implica. Pe de altă parte, chiar există o reţea de case de cultură, muzee mici, case memoriale, filiale de biblioteci care îşi au sediile în diferite cartiere, fără a fi în centru, care au activitate constantă.

Ca atare, credem că nişte planuri de acţiune care să ajute la creşterea şi diversificarea publicurilor, însoţite de studii de caz concrete, ar putea da o mână de ajutor celor care îşi concep proiectele dedicate pentru grupuri deja formate: copii, tineri, seniori, mame, persoane cărora le place jazz-ul etc.

Rep.: Aţi scris la un moment dat pe site "Cartierul are câteva trăsături specifice..." Care sunt acestea?

O.I.N.: Cartierele din Bucureşti sunt comunităţi care au avut şi au o dezvoltare atipică:

- rareori se poate vorbi despre o istorie lungă a unui grup într-un anumit loc (datorită demolărilor şi relocărilor din perioada comunistă şi ulterior);

- de multe ori aceste comunităţi au început "forţat", de exemplu prin punerea laolaltă într-un bloc de locuinţe sau într-o vilă cu mai multe camere, după filtre cum ar fi proximitatea locului de muncă (fabrica, uzina), sau relocarea din rural în urban;

- proprietatea privată fiind distrusă ca şi concept, dar şi fizic, în timpul regimului comunist, ideea actuală de proprietate publică şi deci de apartenenţă la ceva împreună este una foarte combinată. De exemplu, în apartamentul meu fac ce vreau (dar apartamentul are pereţi comuni cu altele, are ţevi comune cu întreg blocul) sau doar în apartamentul meu trebuie să fie curat, tot ce e extensie cum ar fi holul, scara de bloc, strada nu sunt treaba mea (deşi ca să ajungi la apartament, treci în fiecare zi prin aceste locuri);

- există un tip de "autism" în ceea ce priveşte spaţiul public, care nu este încă un spaţiu comun, ci este mai degrabă un spaţiu al nimănui (eventual de care trebuie să aibă grijă primăria);

- fiind foarte puţine sau inexistente, evenimentele culturale din cartiere nu pot fi folosite ca lianturi pentru grupuri şi comunităţi.

Deci considerăm că dezvoltarea sănătoasă de comunităţi se face lent, prin eforturi constante de implicare civică şi prin organizarea de evenimente culturale şi educaţionale dedicate specific lor, după nevoi, oportunităţi, interese, gusturi, înclinaţii.

Rep.: Aveţi partener Muzeul Municipiului Bucureşti. Există si muzee de cartier? Mai există case de cultură? Putem vorbi de o "cultură de cartier"?

O.I.N.: Suntem foarte încântaţi de parteneriatul cu Muzeul Municipiului Bucureşti, care ne găzduieşte la Casa Filipescu-Cesianu de pe Calea Victoriei 151. Muzeul are mai multe muzee, colecţii şi case memoriale în subordinea sa, cu sedii peste tot în oraş. Multe muzee au şi case memoriale care aparţin de acestea, care sunt de asemenea răspândite prin Bucureşti. Sigur că da, există case de cultură în fiecare sector bucureştean. Cât despre o cultură de cartier, da, se poate vorbi, şi asta se datorează chiar colegilor din organizaţii şi instituţii culturale care lucrează local. Aş da câteva exemple, nu exhaustiv: Make a Point în Pantelimon, LA Bomba Studios Rahova-Uranus, programul CRIM (creat de Organizaţia civică Miliţia Spirituală, alături de Centrul de Resurse pentru Participare Publică CeRE, Ecopolis, One World Romania Association, ARDOR şi Grupul pentru Patrimoniu şi Acţiune Civică), Fundaţia Comunitară prin proiectele derulate sau finanţările intermediate etc.