O carte pe zi. „Aceeaşi mare” de Amos Oz

Semnalăm astăzi apariţia romanului pe care autorul lui, israelianul Amos Oz, l-a iubit cel mai mult, după insistentele sale declaraţii. Un roman–poem care a luat primul Premiu francez WIZO, în 2003, a fost dramatizat în 2011, la Tel Aviv, adaptat ca operă la Bari, în Italia şi tradus în peste 20 de ţări.

„Am scris această carte cu tot ceea ce am. Limbaj, muzică, structură … Dintre toate, mi-e cea mai apropiată. Aproape de mine, aproape de ceea ce am dorit întotdeauna … Am mers cât de departe am putut.“ (Amos Oz)

Deşi e un roman–poem, există şi o intrigă cu patru personaje, cărora li se adaugă naratorul însuşi, care se prezintă pe el însuşi cu ironie. Nu e o carte cu o intrigă desfăşurată, nici enigme, mai degrabă gândurile în desfăşurare ale personajelor, deci o polifonie de voci. În spatele acestor gânduri, cu substrat filosofic, se află obsesiile lui Amos Oz - singurătatea, familia, erotismul, iubirea, adulterul, moartea. Surprinzător, nu există dezbateri politice, ca în alte romane. Traducerea este una de excepţie, fascinantă.

Iar traducătoarea scrie pe coperta a patra:

„Acest text hibrid refuză să urmeze canoanele epice ale romanului, impunându-ne norme noi, surprinzătoare. Dar să nu ne lăsăm dezorientaţi, ci să ne permitem să ieşim din albia aşteptărilor noastre de cititori. Parcurgând rândurile care se metamorfozează neîncetat pentru a lăsa proza aparent naivă să ne conducă brusc spre versuri cu tainice inflexiuni, şi care la rândul lor se aştern din nou liniştitoare în epic, parcă am asculta vocea unui menestrel peregrin, recitând în piaţa unui oraş medieval, acompaniat din când în când de sunetele unei viele, harpe, unui psalterion sau flaut. Pentru a completa un sens îndepărtat sau o emoţie nestăpânită, ca o respiraţie tăiată, recitativul epic lasă loc tonalităţii poetic învăluitoare a incantaţiilor. Ascultăm şi tăcerea care pluteşte când un rând sau un vers s-au întrerupt: o invitaţie de a continua să urmărim ce se petrece când spaţiul real şi spaţiul imaginar se întretaie sau se suprapun. Căutări nesfârşite, depărtări învăluitoare, voci însingurate, moartea prezentă în viaţa de zi cu zi, ecourile unor tristeţi care îşi răspund de pe un meridian pe altul; şi marea cu prezenţa ei de basso continuo, ritmând adâncimi poetice.“

Amos Oz – Aceeaşi mare. Traducere din limba ebraică şi note de Marlena Braester. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 213 pag.