O carte pe zi: „Doamna Pylinska şi secretul lui Chopin” de Eric-Emmanuel Schmitt

„O splendidă poveste iniţiatică, muzicală şi onirică, aşa cum numai Eric-Emmanuel Schmitt ştie să scrie.“ – Point de Vue

 

„Obsedat de o amintire din copilărie şi fascinat de Chopin - scriu editorii -, tânărul Eric-Emmanuel se hotărăşte să ia ore de pian. După un început cu stângul, doamna Pylinska, exotica şi intransigenta profesoară poloneză stabilită la Paris, îi va oferi o educaţie muzicală originală: lecţii private despre viaţă, despre artă şi despre iubire, care, odată înţelese, îi vor revela tânărului adevărata lui vocaţie.”

 

Tânărul de vreo douăzeci de ani, student la Paris, află mai întâi ce înseamnă muzica, pus de profesoara sa să lungească sub pian, în timp ce ea cânta: „Muzica mă atingea uşor, mă lingea, mă ciupea, mă frământa, mă plămădea, mă zguduia, mă ridica, mă dădea gata, mă brutaliza, mă extenua, sunetele joase mă scuturau de parcă aş fi călătir un clopot de biserică, cele înalte plouau peste mine cu picături îngheţate, cu picături fierbinţi, cu picături călduţe, grele ori minuscule, în rafale, în valuri, în firişoare, în timp ce sunetele medii, onctuoase, îmi acopereau bustul ca un molton linştitor în care m-aş fi ghemuit.” După ce şi-a ascultat trupul, a trebuit să recurgă la gestuir minime, neaşteptate, în contact cu natura din Parcul Luxembourg, apoi să facă dragoste cu o femeie în preziua lecţiei de pian. Lecţiile înaintează. Tânărul află despre o pisică iubitoare de Chopin reîncarnată într-un păianjen care cobora din tavan să asculte, neclintit, muzică. Se apropie de secretul muzicii lui Chopin şi află şi altyora compozitorul le-a permis să traăaiscă „într-o altă lume, o lume în care sentimentele înfloreau, o lume populată de declaraţii înflăcărate, pasiuni, entuziasm, fericire, o lume lipsită de calcule, de raţionalitate, de prudenţă, de pragmatism. Nu o lume utopică. O lume în care se descoperea pe sine. Nu o recluziune, mai degrabă o deschidere. Apro ăpropune Chopin: un loc în care să iubeşti. Să iiubeşti ceea ce alcătuieşte viaţa, până şi dezordinea, frica, angoasa, tumultul.”

 

O carte la fel de sensibilă ca precedentele semnate de acest scriitor francez de mare succes, mare iubitor de muzică.

 

Declara într-un interviu: „Da, am scris şi o carte despre Mozart, şi una despre Beethoven. Muzica este indispensabilă pentru viaţa mea interioară. Prin ea renasc, mă consolez sau îmi exprim suferinţa. Muzica are o incredibilă influenţă spirituală şi emoţională asupra mea. Pot să stau o zi fără să scriu sau să citesc, dar nu şi fără să ascult sau să fac muzică. Respir prin urechi!“

 

Eric-Emmanuel Schmitt - Doamna Pylinska şi secretul lui Chopin. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. Traducere din franceză şi note de Doru Mareş. 122 pag.