O carte pe zi: „Fragil” de Simona Goşu

Nu căutaţi numele Simonei Goşu în vreo istorie literară, cât de sumară ori în vreun compediua, cartea pe care o semnală astăzi este un debut. Simona Goşu, născută în1976, este traducător, a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, secţia engleză-română la Universitatea din Bucureşti şi un master de lingvistică aplicată şi predarea limbii engleze şi în 2016 a urmat un curs de scriere creativă, organizat de Revista de Povestiri, sub îndrumarea lui Florin Iaru şi Marius Chivu. Spune într-un interviu: „Am văzut o postare despre un curs al Revistei de Povestiri şi m-am înscris, pentru că îmi doream să scap cumva de monotonia traducerilor specializate, să fac şi altceva. Nu mai scrisesem până atunci. Am terminat engleză-română şi, în primii ani, am lucrat ca profesor de limba engleză la un liceu, apoi ca traducător la o firmă de avocatură. După câţiva ani, am decis să lucrez pe cont propriu, să devin freelancer. Am luat legătura cu foşti colegi de facultate, am devenit o echipă de profesori şi traducători, colaboratori. După venirea celui de-al doilea copil, am continuat doar cu traduceri. Nu m-am gândit deloc la scris în perioada asta şi nici după curs nu mă gândeam că voi ajunge să public. Cred că abia în 2018, după ce am încheiat mentoratul <<Prima Carte>>, bursă oferită de <<Fundaţia Friends for Friends>>, am început să visez la un volum de povestiri.” Doi ani mai târziu, volumul de faţă era pe piaţă.

Un debut pe care mai toţi cititorii, critici literari sau nu, l-au considerat extraordinar. Sunt 20 de proze scurte despre copii anxioşi, părinţi absenţi fizic sau emoţional din viaţa lor, despre maternitate, despre situaţii cu care orice părinte s-a întâlnit la un moment dat.

Criticul literar Marius Chivu prezintă cartea pe coperta a patra: „Cu aceste remarcabile proze de debut, Simona Goşu nu datorează nimic tradiţiei literare de la noi. Subiectele ei sunt pe cât de actuale, pe atât de inedite, subsumate temei vulnerabilităţii fără să facă vreo concesie aşteptărilor sau sensibilităţii cititorilor: familii monoparentale depăşite de situaţie, maternitate nedorită sau frici neînţelese, copii lăsaţi la cheremul instinctelor sau al hazardului... Dramatismul situaţiilor fiind egalat doar de fineţea cu care se desfăşoară, căci sunt mult calm în aşteptarea cruzimii şi multă subtilitate în preajma răului. Cât despre limbaj, rareori cineva a reuşit să «taie» atât de adânc, lăsând urme atât de puţin vizibile. Uimire, plăcere şi admiraţie – asta am simţit citind, recitind şi povestind şi altora aceste povestiri, printre cele mai bune scrise la noi în ultimii ani. Un debut memorabil, care – cred – va marca proza scurtă românească.”

Simona Goşu – Fragil. Povestiri. Editura Polirom. Colecţia Egoproză. 299 pag.